Echinocțiul de toamnă (exercițiu)

[Amanda Spulber]

Vântul bate, crengi încurcă, 

Nu sunt strune de vioară;

În văzduh, ca la poruncă, 

Fâlfâie subit o cioară. 

. 

Croncănitu-i scurt îmi trece

Prin auz ca un fior;

Vremea încă nu e rece, 

Dar aspectul e minor...

. 

Ziua scade, noaptea crește –

Se cunoaște poezia;

Dorm mai mult, dar îmi sporește 

Iarăși claustrofobia. 

. 

Soarele blazat oferă 

Niște raze într-o doară;

Uite, asta mă disperă... 

Cât mai e până la vară? 

. 

Varianta optimistă 

. 

După vara călduroasă 

E iar toamnă în oraș; 

A venit așa, sfioasă, 

Zburând ca un fluturaș. 

. 

Ea, gingașă, ne pictează 

Străzile-n nuanțe noi

Și în liniștea de-amiază 

Se aude-un pițigoi. 

. 

Vântul drăgălaș adie 

Printre frunze colorate 

Și le face să ne-mbie

Cu sonate minunate. 

. 

Soarele e blând, e tandru;

La ferestre înflorite, 

Proaspăt ca un copilandru 

Cerne raze aurite. 

. 

Ziua scade, noaptea crește, 

Se-nfiripă poezia; 

Parc-am fi într-o poveste 

Și-mi sporește fantezia. 

. 

Plin mi-e sufletul de toamnă –

Este ca un colț de rai;

Bun venit, stimată doamnă, 

Pe la noi te rog să stai. 

[Amanda Spulber]

Alex, îți mulțumesc! Mă tot gândesc la sugestia ta, dar nu înțeleg ce este în neregulă cu "septentrional". Am zis în sensul că are iz de "arctic", vestește iarna. Asta se corelează cu "cioara" care este reală și de la croncănitul ei a plecat poezia. Chiar nu știu ce să pun în loc.

[Mihaela Popa]

un exercițiu sprințar, frumos, Manuela a sesizat bine, zic și eu

și da, să ne mai delectezi cu astfel de scrieri, e o scriere tonică, plăcută

[Manuela Munteanu]

De departe varianta optimistă este cea care merită toată atenția, nu pentru că este optimistă,  ci pentru că te-ai valorizat tu, ca poet. Frumos! Ți-aș propune la v2, S2 ,,Străzile în nuanțe noi".  Ai cuvântul ,,colorate" mai jos, plus că și ritmul ar fi mai bun.

[Mihai Katin]

Ziua scade, noaptea crește –

Se cunoaște poezia;

Dorm mai mult, dar îmi sporește

Iarăși claustrofobia.  am  ales  din prima  varianta ,nu  cea  optimista  ,s-o  numesc  cotidiana?....este  acea  muzicalitate  din Toparceanu   si  imi  place  mult  s-o  parcurg  ,s-o  simt  ca  o  reintoarcere  la acele versuri:

Plin mi-e sufletul de toamnă –

Este ca un colț de rai...

cu   admiratie!

[petrut dan]

La varianta optimistă căci la ea fac referire ritmul m-a dus la Primăvara lui Topârceanu, și ca rezolvare în stilul său, dar un exercițiu folositor din care  tragem foloase toți, și tu ca autor, și noi ca cititori, să mai faci, cu drag!

[gabriel cristea]

Minunate ambele variante, Amanda! 

[bolache alexandru]

Mie îmi place mai mult varianta optimistă... poate găsești altceva în loc de septentrional... dar poate e doar o părere. Nu mi se pare potrivit.