e frig în tine ca-ntr-un ochi al deșertului

[Nuta Craciun]

fără sens existența asta în care nu te împrietenești 
nici cu umbra ta

totul e atât de rece la fel ca sufletul statuii din centru
de care te-ai îndrăgostit când erai copil
când nu făceai diferența dintre oameni și pietre

dansai pe sârma subțire a vieții ca un saltimbanc
care nu se teme de moarte 
între un zâmbet și o lacrimă lumea părea o oglindă uriașă
pe fața ei nevăzută vremea se rătăcea mereu
  îmbătrânea pe chipurile oamenilor 

măcar în vis te poți înălța deasupra gândeai
niciodată nu cobori mai jos decât deznădejdea ta
niciodată nu socotești zilele trăite în zadar
totul e cristalin și ușor ca un balon de săpun în copilărie 
când te grăbeai să crești să-ți ajungi din urmă visul

e frig în tine ca-ntr-un ochi al deșertului
dar iubești destrămarea asta un gol îndrăgostit de el însuși 
o mirare oarecare atât cât trece o lumină 
din ochii amiezii în ochii înserării 

[Nuta Craciun]

Sofy, eu inteleg asa: poezia lirica  încearcă să transmită direct propriile sentimente şi starea de spirit cu ajutorul imaginilor artistice si a figurilor de stil ... in general se incearca construirea unui univers de mare forta de sugestie, pune accentul pe expresia poetică  a sentimentelor personale... eu cred ca e prezent "eul" meu liric aici, pentru ca  atmosfera lirica poate fi: romantica, melancolica, apasatoare, sumbra, optimista, pesimista... asta apropo de "fiorul liric" pe care tu il vrei neaparat "melancolic", iar eu incerc sa raman fidela starii mele de moment, altfel la ce as scrie?  :)

multumesc de trecere! 

 

[Nikol MerBreM]

Mi-a plăcut, ca mai toate poeziile dumneavoastră, acest frig-cald al deşertului :)! Aş renunța la cuvântul "zăcea".

[Chris]

frumos

si mie mi-a atras atentia titlul

[Sofia Sincă]

Foarte explicit, încât unele versuri se pot transforma în aforisme. Gânduri, meditații, amintiri ale copilăriei văzute prin ochi maturi. Și, desigur, fără fior liric. Pare a fi un film pe care l-am mai văzut. Da, titlul este cea mai frumoasă metaforă. Însă este doar părerea mea.

Și totuși, am citit cu plăcere,

Sofy

[Valeria Merca]

Imagini poetice ingenios construite, pornind chiar de la titlu.

Am citit cu mare drag,