Dumbrăveanca

[Manuela Munteanu]

Dumbrăveanca - recitare

Cânta o dumbrăveancă.
În zborul ei hoinar,
își mlădia romanța,
ca pana* de cobzar.
Ba răsuna sălbatic,
ba mângâia duios
văzduhul frânt de struna
din viersu-i tânguios.

Cutremura frunzare,
zbârlea spre cer goruni,
împresura cu vuiet,
ca vâlva din furtuni,
ciclopi înalți de piatră,
cu ochii veșnic treji,
ce poartă-n spate lumea,
ca ultimii viteji.

S-a scurs înaripata
spre zări și s-a pierdut...
Fugise de pe trupul
ulcelei vechi de lut,
unde s-au strâns odăjdii,
s-au tăinuit voroave
din asfințite vremuri,
din galbene ceasloave.


*pană - aici, cu sensul de placă mică de os, cu care se ating coardele la unele instrumente muzicale

[Manuela Munteanu]

Dan, m-a emoționat până la lacrimi comentariul tău, pentru că, da, am avut privilegiul de a avea niște dascăli cu o viziune mai presus de aceea de a-și duce la îndeplinire sarcinile de serviciu. Au fost câțiva care au avut un rol într-atât de mare în viața mea, încât mi-au întors soarta la 180 de grade. N-ai să crezi, dar am fost olimpică la matematică, hotărâtă să urmez o cale în această direcție (în lumea cifrelor), dar influența acestor oameni, cu o atitudine de adevărat părinte, mi-au schimbat spectrul preferințelor. Și n-au greșit. Lumea cuvintelor este cu mult mai atractivă. Dar să revin cu picioarele pe pământ... Doina este într-adevăr din Oltenia și este cântată la caval, iar Pădureanca ilustrează pe deplin o soartă ca o zbatere a unei păsări,  hăituite între dragoste și datorie. Manuela Hărabor a făcut rolul vieții ei. Mulțumesc pentru baia de emoție!

[bolache alexandru]

Manuela și eu am cântat prin tinerețe și nu numai până când am predat ștafeta lui Andrei fiul meu și mai apoi unui nepot. Din punctul meu de vedere nu trebuia să traduci pana... O poezie suavă ruptă parcă din codru ori din negura timpului dat fiind cuvintele cu tentă arhaică... În rest este de admirat măiestria mânuirii versului clasic!

[petrut dan]

Eu cred că ai fost o elevă foarte silitoare și cuminte și oricărui dascăl i-ar fi plăcut să te aibă în clasă, nu știu cum mi-a venit asta în gând, probabil promptitudiea cu care i-ai răspuns Gabrielei și pasiunea cu care ai recitat plus grija detaliilor ca să iasă ceva frumos m-au determinat să gândesc așa! Fondul muzical e super, cred că e vreo doină de prin părțile Olteniei că doar ei au muzica aia de te scoală și de pe boală și din morți!)) Dacă nu e de-acolo să nu spui, ceea ce nu cred, totuși!) Despre poem, m-a dus cu gândul la Pădureanca, nu m-am înșelat Dumbrăveanca ta face și ea să tresară inima celor ce citesc precum frumoasa din film! Mi-a plăcut, cu drag! 

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc mult,  doamnă Vasilisia! Și mie mi-a plăcut cum a ieșit. Și-s taaaare pretențioasă... :)

[Vasilisia Lazăr]

Ce frumos! Recitarea e superbă cu fondul acela muzical.

[Manuela Munteanu]

Dumbrăveanca

[Manuela Munteanu]

Doamnă Gabriela Raucă, voi atașa recitarea poeziei, dacă o doriți, însă mai târziu, pentru că acum nu mă aflu într-un cadru potrivit. Mulțumiri alese! Drag de vizită!

[Gabriela Raucă]

O romanță cu versuri pline de gingășie și muzicalitate, o frumoasă poezie de pus pe note, o încântare.

Mi-a plăcut mult și m-aș bucura să o ascult recitată de tine, dragă Manuela, chiar și în emisiunea mea.

Admirație!

[Manuela Munteanu]

Mioara, iată o a doua pasiune comună! Și eu mă pricep să zdrăngănesc un pic. M-a prins febra asta din liceu. Îți mulțumesc mult pentru apreciere și vizită!

[Mioara Manoilă]

Mi-a plăcut mult, mult! Poemele tale, dragă Manuela, îmi strecoară o căldură aparte în suflet și mi-e bine când te citesc. 

Mai zdrăngănesc și eu uneori, chitara și parcă pana din versul tău îmi mângâie degetele și-mi vine să-ți cânt poemul. Cu mult drag!