drumuri labirintiene

[Emil Dumitru]

…şi totuşi nu sunt obosit,
de rătăciri pe drumuri labirintiene,
chiar dacă uneori eu am simţit,
că tu şi drumul, de paşii mei cei tineri,
fără de milă, voi doi v-aţi folosit.

…şi totuşi nu sunt obosit,
chiar dacă-am fost hrănit cu picătura,
când tu şi drumul, m-aţi tot purtat prin rai şi iad
am renăscut din oboseală şi iarăşi,
naiv şi-ndrăgostit
la dalbele-ţi picioare cad…

…şi totuşi nu sunt obosit,
şi-am presimţit când ochiul tău ascuns,
ţi-a spus:
că înger vede-n mine,
făcându-ţi chiar şi semne
dar gura-nşelătoare a minţii tale,
venin ţi-a tot turnat în vene,
spunându-ţi:
că îngerul nu-i alb, ci înnegrit,
şi are aripi false şi-i pocit,
şi-o cârjă are,
şi un picior de lemn tocit,
de drumul labirintian
prin care o tinereţe-a rătăcit.

…şi totuşi nu sunt obosit,
chiar dacă în final m-am amăgit,
crezând c-am descifrat,
enigma drumului labirintian schimbat,
ca fuga în zigzag, a unui cerb vânat
când tandru tu, prin gura zâmbitor înșelătoare-mi spui,
că sunt alesul şi omul cel mai bun,
bărbatul cel divin, iubitul hărăzit.

…şi totuşi nu sunt obosit,
când un înger, cel păzitor, al meu,
îmi spune clar, spăşit,
că tu femeie în veci nu te supui
chiar dacă eu crezut-am că te-am cucerit.
…şi totuşi, vezi iubito, eu, eu nu sunt obosit!

[Sofia Sincă]

Dar te-ai răcorit!... :))

Catharsis din prea multă iubire. Desigur este mult loc de șlefuire, este mult stufoasă. Dar are tentă de poezie, este romantică, poartă multă trăire, rătăcire, aproape implică în pierderea nordului.

Și eu mă leg de labirintian. Nu l-am găsit în DEX.

Am citit cu plăcere,

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

labirintiene? labirintian? labirintice / labirintic

ș-am > și-am

zig-zag > zigzag  etc.

Ce-i spui ei, e frumos, însă ce ne spui nouă e obositor.

Am reținut:

că tu femeie în veci nu te supui
chiar dacă eu crezut-am că te-am cucerit.

da Coza