dospită de ace

[gina zaharia]

îți amintești câmpul acela în care ploaia

ne învelea dragostea

ploaia care îmi umpluse inima de tine și ne biciuia

fărâma noastră de fericire

îi întindeam palmele eram copiii

care ne ascundeam într-o minciună uriașă

 .

oh mereu am furat timpul

l-am furat și l-am vândut pe nimic

noroc cu privighetorile care ni l-au adus

de sute de ori

ca pe un trofeu blestemat

de atunci ador ploaia i-am dăruit o cămașă de in

pe care să-și plimbe lacrima

 .

în urma noastră a răsărit soarele

curcubeul a pictat spicele și le-a binecuvântat

s-au hrănit toți îndrăgostiții planetei

și era pace și era ziua care a inundat calendarele cu lumină

noi plecasem să deznodăm niște drumuri

dar am știut

că

pâinea noastră nu se mai coace

pâinea noastră-i dospită de ace...

 

 

[gina zaharia]

Vă mulțumesc, d-le Tudor Cicu! Cămașa aceea de in e nemuritoare, pe ea lacrima devine izvor...

[Ana Ardeleanu]

Un poem plin de simboluri, un minunat trofeu al gândurilor tale! Felicitări!

[Camelia Ardelean]

de atunci ador ploaia i-am dăruit o cămașă de in

pe care să-și plimbe lacrima

Admirație!

[Sofia Sincă]

Universul copilăriei și al adolescenței, când dragostea este ce mai pură, când sufletul creează cea mai fantezistă atmosferă despre timp și plăcere...

Admirativ,

Sofy

[Valeria Merca]

de atunci ador ploaia i-am dăruit o cămașă de in

pe care să-și plimbe lacrima

Minunat, Gina! O încântare poemul tău.

Admirație, draga mea!

[Tudor Cicu]

...de atunci ador ploaia i-am dăruit o cămașă de in

pe care să-și plimbe lacrima... (usuce)/mi-ar fi plăcut. Copilărie, fericirea alăturată bucuriei de a zugrăvi un curcubeu pictat pe spice, binecuvântarea și ruga... multă atmosferă în poezia ta. Frumos!