domnișoara laura

[petrut dan]

după ce tata a murit mama

s-a închis în camera ei din care nu s-a mai auzit nimic

mă întrebam dacă  timpul va schimba orele târzii ce ne lăsau gustul acru

ca după o noapte pierdută când nu puteai să-l scoți din gură decât

după fumul unei țigări

 

nu aveam curaj să ies printre oameni

cu ochii în fundul capului

ai mei mi-au spus

o să te ducem la școală și-o să vrei să privești în jur dar să nu te uiți la

ceilalți copii

mă analizau atunci când se dădeau la o parte să trec

printre ghiozdanele așezate fără nicio estetică de la intrare

și până în cabinetul ce avea ferestrele înspre stația de tramvai din fața casei

lui Liviu

îi plăcea mirosul de plăcinta cu brânză dulce și stafide mereu îl numea

cel mai bun dulce al bucătăriei noastre

își tăia o felie direct din tavă 

mușca

apoi mai tăia una pe care o aranja în timp ce pe cealaltă o înghițise deja

apoi urma alta după același ritual până când se sătura și după trei sau patru porții

se simțea ca un om drept și sătul și cu farfuria plină

 

mă gândeam ce-o face mama cu paharul de apă pe care și-l punea

în timpul nopții la capul patului

aerul se mișca în sus și-n jos după ritmul patologic impus

de bacterii 

pot scăpa  doar cei care își țin mintea ocupată și continuă să înțeleagă

mi-a confirmat doctorul avantajul pe care-l aveam

în jocul dezinteresat al gândirii

 

din când în când nelu ingineru' de la etajul patru sau dumnezeu

că pentru noi era același

punea un disc cu led zeppelin și atunci știam că românia

nu e singura țară din lume

 

ai lui se întorceau de la țară cu vin și gutui sâmbăta seara aducea o sticlă

ne lua cam jumătate de noapte să o terminăm în compania poeziilor despre femei

și felul în care poți scăpa de iubire

 

dimineața nici nu avea importanță luni sau duminică timpul nu avea nimic impresionant în definiție viața curgea spre un ceva ce nu aveam nicio idee dacă se va întâmpla sau dacă ne-ar fi întrebat cineva nu am fi putut să răspundem cu privire

la moarte dat fiind faptul că fiecare am pierdut un părinte

 

toate relele au început când ne-am îndrăgostit

atunci am înțeles războiul troian și de ce s-au despărțit beatle-șii

 

domnișoara laura nu are legătură cu nimic este un fel de gioconda pasageră prin viața mea aveam nevoie de o adeverință pentru sistemul de sănătate iar ea lucra la secretariatul universității și eu am simțit nevoia să o imortalizez într-un text suprarealist și la fel de lipsit de control asupra existențelor anterioare precum scrisul ei blond.

 

[petrut dan]

Domnule Stănescu Valentin, apreciez comentariul liric, stimă!

[petrut dan]

Maria, mulțumesc pentru reacție, mai treci, cu drag!

[Monica Pester]

Da, un text de o absolută tristețe.  Nu neapărat prin subiectul dezvoltat ci prin intensitatea trăirilor din timpul desfășurării acelor evenimente. Fenomenul ăsta de redare, de readucerea chiar în prezentul propriu, după mult timp a  stărilor traversate,  este, de cele mai multe ori, mult mai apăsător decât stările, însele. Amintirile evocate sunt mai dureroase pentru că, vârstele de conștientizare sunt diferite. Acum mestecăm, și înțelegem mai profund prin ce-am trecut. Maturitatea îți dă această șansă dar nu poate escalada profunzimea emoțiilor ci doar le înțelege. 

Dar  ca să obții reacția reacția celor trăite, Poete, tu folosești o tehnică minimalistă de exprimare, amestecând chiar fără logica unei povestiri, evenimentele, supunându-le urmăririi lor printre rânduri. Acest fel de  poem povestit își sporește indubitabil  efectul de a iniția emoțiilor puternice în sufletul cititorului

Din turnul tau de fildeș, Poete, n̈e pescuiești cu finețe să îți fim absolut fideli și mereu în așteptarea neprevazutului din operele tale. Laura,de exemplu, e una din dovezi.

Poete,

[Stanescu Valentin]

Dan, aşa dibaci ne-aşezi în minte trăiri intense la tot pasul n-aduce ziua pe cât ceasul laşi lumea fără de cuvinte ne treci prin mâine apoi prin ieri musteşte viaţa aşa cum e o uimire mult prea tulbure decantată-n obosite seri...

[Maria Mitea]

Petruț Dan, ce-ai făcut aici ? :) 

Ai scris ca un laureat în literatură!  

Scrierea e lungă dar odată ce începi a citi parcă intri într-o capsulă , într-o micro lume care nu vrei să se mai termine.

O lume care vrei să o cunoști pînă în pânzele albe, ... și îmi place mult cum ai încheiat cu laura, ... dai speranță cititorului că vei continua să scrii ... și dacă îți mai vine să scrii în felul ăsta să o faci ... mai scaldă-te în apele astea adânci ... scriere de zile mari! Felicitări!

Maria,