Din timpuri pasu-ți molcom...

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Deja la mine-i primăvară, pe când la tine-i încă  iarnă:

Bucuria e în tine, când lași timpul să se cearnă!

 

Deja la mine-s flori pe ram, la tine-s flori de gheață-n geam:

Ce-ar fi să ne visăm cu aripi, pe când spre Soare lin planam?

Deja la mine-i volbură de vânturi, pe când la tine-i loc cu pace:

Dau cu zarul printre timpuri, să văd ce soarta face!

 

Deja la mine e târziu, pe când la tine e devreme:

Din timpuri pasu-ți molcom pare să mă cheme!

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Mulțumesc frumos!

[Vasilisia Lazăr]

O poezie plăcută, sensibilă, am citit-o cu drag.

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Mulțumesc frumos pentru mesaje!

[petrut dan]

O  scriere lirică sensibilă, plăcută și ușor de parcurs, am citit cu plăcere, drag!

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Mulțumesc frumos pentru îndrumare! Voi corecta!

[Grig Salvan]

Asta ni se întâmplă mereu, o nepotrivire de timpuri și anotimpuri, dar și o chemare și căutare de intersectare a timpurilor noastre, fiecare aducând cu sine aroma și culoarea timpului său. Un vers iese oarecum din ritmul obișnuit fiind mai lung decât celelalte: „Deja la mine-s flori pe ram, pe când la tine-s flori de gheață-n geam”, aici s-ar putea renunța la „pe când” și versul ar intra în ritmul normal, „Deja la mine-s flori pe ram, la tine flori de gheață-n geam”. Doar o părere personală.

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Vă mulțumesc frumos! Un vis cu ghiocei și primăvară aduce speranță și bucurie!

[Stanescu Valentin]

Teodora, deja gândul tău e-n bal mascat floral. Nu mai ai răbdare cu acest februarie anost. Am văzut în dimineaţa aceasta un ghiocel doborăt la pământ de ger. M-am întristat după bucuria pe care mi-a făcut-o zilele trecute privindu-l. Mulţumesc pentru activarea speranţei!