Dimineţi

[Ion Lazăr da Coza]

 

ies dimineaţa din oglindă freş

mărşăluiesc

mărşăluiesc

bă

vezi că ăsta-i Sens

giratoriu

ne încurci

strigă preocupat cineva forţos

îmi bag capul între umeri

şi-o iau chitic

pe o stradă laterală

cu Sens unic

paf

după nişte sute de paşi vitruvieni – Drum

închis

bine că nu mă vede nimeni

cum voios dau

cu marşarierul per pedes până la prima

sau a doua intersecţie sfumato

(dacă am sta pe loc

am mai greşi calea?)

la numai câţiva metri – Drum în lucru abandonat

voiniceşte

înaintez şi ajung

– s-a făcut deja târziu –

pe un teren viran

castroane

bidoane

chiuvete

regrete

moloz roz

mătase

cartuşe trase...

 

dimineaţă

agit sprayul cu spumă revigorantă

pentru un nou bărbierit

 

 

              Din volumul „Gloanțe fractale”, august 2017

[Ion Lazăr da Coza]

Onorat de popasul dvs, domnule Valerian Bedrule!

[Ion Lazăr da Coza]

La un prim nivel de interpretare, Sofia, personajul pare a fi mare amator de Red Bull - mă caracterizează! Berbec fiind, adesea mă arunc cu capul înainte, fără a calcula dacă am resurse pentru a duce proiectul la final. Cad obosit? Dimineața-s freș... Asta, la un prim nivel de interpretare, însă, cum ai spus și tu e „configurația unei zile cu... de toate”.

Drag,

[Marioara Visan]

Asa cum scrie domnul Tudor, ''vedem doar ceea ce suntem invatati sa vedem''. Eu vad in creatia ta Ioane, multa, foarte multa sensibilitate intr-o maniera daca pot spune foarte realista si directa, frumosul in tot ceea ce scrii, curge in mod natural, parca ar fi o felie de viata ce o daruiesti cititorului fara multe artificii. Totul natural, asa cum se traieste viata de zi cu zi. Metaforele ce le folosesti iti merg atat de usor la suflet incat dupa ce citesti ramai inca ancorat in cuvinte. Esti un scriitor si un poet desavarsit, imi imaginez ca si un critic literar foarte bun. Revenind la poem, felicitari, cu drag.

[Ionel Mony Constantin]

Felicitări!

[Tudor Cicu]

Aș fi vrut să spun mai multe despre poezia lui Ion Lazăr da Coza din „Gloanțe fractale” pe care o cunosc. Dar, ca orice cititor: „Privind în ochii tăi/uit de anotimpurile/care n-au avut dimineţi.” Și… cum va spune: „Probabil mi-a citit poeziile din cartea de debut”, firesc voi riposta și voi spune așa um mă avertizase dinainte: „Opriţi-vă o clipă/şi striviţi între degete/frunza de arin/poposită pe umărul vostru ”. Sau cum spunea Saphira cu atâta efuziune încât Caecilius Antonius rămăsese fără argumente, în La umbra Vezuviului: „Vedem doar ceea ce suntem învățați să vedem…”.  SPER că s-a înțeles.

 

[Nikol MerBreM]

Am zâmbit la imaginea cu "marșarierul per pedes". Drumurile noastre toate aşa ca în viață, mai cu reguli, mai fără! Interesantă analogie cu implicații filozofice!

[Tudor Cicu]

Ceea ce limbajul comun numește, fără a face vreo diferențiere, „căutarea realității” este în realitate cam ceea ce întâlnim de-a lungul unei vieți, oferta celor care într-un elan distrugător ne mână când încoace, când încolo... Sau cum spune poetul: ne-am trezit „pe un teren viran” printre „cartușe trase...” mereu la întâmplare... mereu la întâmplare, într-o „lume” fără nici un „sens” (nici măcar „drum în lucru”). Și nu s-ar spune că între două priviri în oglindă (fie și la bărbierit), poetul n-ar dialoga cu noi toți. O face marcând toate sensurile.  

[C.Titi Nechita]

Realități cotidiene!

Îmi place!

[Sofia Sincă]

Configurația unei zile cu... de toate, cuprinse cu subtilitate într-un prozo-poem.

Metaforele, alcătuite cu rezonanţă şi măiestrie, oglindesc drumurile insului în toate sensurile, ca în viață.

Abia aștept toate gloanțele fractale.

Admirativ,

Sofi