Dezlegare

[Laura H.]

Sunt pasăre în zbor ce-și trage umbra

prin cenușă de lumină,

o lume corai

în care timpul închide pleoapele

și cântă la fluier

ultimele note ale unui sărut de demult.

Sunt ninsoare cu aromă de jar,

căzută ritmic peste întinderi neodihnite.

 

Dezleagă-mă de mine,

frânge punți de umbre verticale

și lasă-mă să ascult vrăjitorii de seară

citind în semne de ceară,

descifrând sensuri abstracte din ecouri rotunde.

 

Miroși a ploaie de vară,

a iubire dată în pârg

și a mine.

 

Mă voi învălui într-un vals albastru

și mă voi pierde în tine ca un cântec  scris pe coapsa viorii.

Tu

răsfață-mă  între două culori,

pictează-mi enigme pe piele cu verde din grădinile de sus,

șterge rutina de pe obrazul meu

și fă-mă să fiu ce nu știu că sunt.