Decembrie-n mine

[Vezi blog]

Cinstesc căutând cu mâna pocalul
Turnând nefiresc din sticla cu vin,
Iar barca cu vâsle o scutură valul
Adus lângă țărm de-același suspin.

E noapte frumoasă cu albe ninsori
Cărarea făcută pe țărm s-a ascuns,
Pe mare se-aruncă ghirlande de flori
Și leagănă barca același răspuns.

Trăiesc fericit în trista mea barcă
Golit e pocalul de vin învechit,
Beția tăcerii prin toate mă-ncearcă
Când marea și cerul în alb au pierit.

Mereu fără tine decembrie-ntruna
Mi-aduce o barcă pe-al viselor mal,
Și-același pocal îmi tremură mâna
Când toate se-ntorc cu ultimul val.

Și ninge, și plânge decembrie-n mine
O vâslă s-a rupt de-atâta ninsoare,
Cărarea pe țărm e-ascunsă de tine
Când iarna, iubito, e doar o-ntamplare.

[gina zaharia]

superb!

[Maia Maria]

versuri tesute-n fir de nostalgii si doruri... felicitari!

[Sofia Sincă]

Elegie de decembrie. Apăsătoare, sentimentală, mirifică.

Am citit cu încântare, Sofy!

[LUMINITA SCOTNOTIS]

frumos!

[Ion Lazăr da Coza]

Multă nostalgie - multă poezie!

 da Coza

[Ionel Mony Constantin]

E noapte frumoasă cu albe ninsori
Cărarea făcută pe țărm s-a ascuns,
Pe mare se-aruncă ghirlande de flori
Și leagănă barca același răspuns.

E cam greu de crezut ca  cineva ar arunca  noaptea  când ninge , în plin decembrie, cu ghirlande de flori  de pe ţărm  în apă. Dar dacă a turnat nefiresc, cum spune poetul, din sticla de vin totul devine posibil! :)