De mâine Alba ca zăpada

[Mihai Katin]

De mâine Alba ca zăpada

Va fi o altă fată

Nu va suferi de vreo boală

Poate doar de inteligenţă artificială

Îi vor adăugă un nou sex

Va avea un algoritm imens

Să-şi selecteze piticii

Sau luptătorii

Va semna un agreement

Cu gladiatorii

Şi se va expune în forme ne dimensionale

În primele o mie de seriale

Despre fata de alb,de  verde şi indigo

O veţi admira imprimată solo

Pe retina cu care priviţi spre friptura vegană

 Albă ca efectul de vortex polar

Nu va mai avea greţuri ori stări de leşin

Un aşa zis prinţ bizar

Va exersa sărutul

În muzeul iubirilor de ceară şi formol

Vor fi tentative în si bemol

Să-i dea otrava, s-o facă suavă

S-o incite la grozăvii de budoar

Nu va avea habar

Că ne mai iubim în parcele de ocean

Că steaua din tavan

Ce stă în cap e liliacul

Ce a demonizat veacul

Şi ea cea albă va rescrie

 În adn de hârtie

Povestea oglinzii de telescop

Pentru că mai există un scop

Să ne povestim de acum înainte

Doar în fractali, nu în cuvinte...

 

[petrut dan]

Un poem IT pornind de la îndrăgitul basm al cărui personaj se upgradează prin trimiteri la alte narațiuni cunoscute sau ecranizări ce au captat atenția de-a lungul timpului și care în viziunea autorului ajunge să fie povestit după un model matematic! Interesant! 

[Vasilisia Lazăr]

Un scenariu greu de digerat, dar nu imposibil. Cred că ar fi ultima frontieră pe care inteligența artificială ar putea-o cuceri, aceea de a putea reproduce și componenta noastră de inteligență emoțională. Dragostea fiind un sentiment complex, profund uman, este poate marele test al umanității noastre pe care trebuie să-l trecem în fata mașinilor. Rămâne de văzut cum trecem această încercare. Cum noi ne robotizăm și cumva ne însingurăm pe zi ce trece, și cum mașinăriile devin din ce în ce mai inteligente și umanoide, distanța dintre noi, oameni și mașini, devine din ce în ce mai mică. Puntea pare să fie exact emotivitatea noastră supremă: dragostea. Provocarea absolută a inteligenței supra-artificiale este dacă poate ajunge să iubească. Dacă vom putea să iubim cu adevărat niște roboți și să și fim iubiți de aceștia, atunci umanitatea noastră nu cred că mai este doar a noastră. Dar să fim optimiști. :)

Un poem bun!

[Mihai Katin]

multumesc  aplecarii peste   acest  poem  care ce-i  drept  are  un pesimism al  sau  ,o  stare  de  neincredere  ,de lume  in gri  dar  nu  am spus  ca ma dezic  de speranta  si increderea in   umanitate doar  ca  trebuie  sa  lasam  uneori  luciditatea sa ne ofere  monologul  ei  pentru  a putea  vedea cum se  mai  construieste  cu  o  neasemuita migala iubirea ori  starea  de  simpla fericire!

va  multumesc  din suflet ca  aveti  un  suflet  asta de simtitor!

[Gabriela Raucă]

O tristețe adâncă se revarsă din aceste versuri. Eu tot mai cred că lumea va reveni la normal, deși se îndreaptă cu pași repezi într-o direcție descrisă aici. Poezia prezintă o analiză la rece a ceea ce se poate vedea deja în mersul lumii. Prețuire!

[Manuela Munteanu]

Deși ne expuneți un amestec impur al unor inconveniențe actuale, totuși este de admis că tot acest ,,derapaj" derivă din destinul creator al omului. El a avut nesocotita curiozitate, dorința de a experimenta și de a se complica, până când, în anumite aspecte existențiale, s-a ajuns la un grotesc dezamăgitor. Nu cred totuși că există o majoritate care să hotărască un astfel de viitor. Frumusețea și normalul sunt perfect explicabile și niciodată nu-și vor pierde din sens. Însă poezia poate trage un semnal de alarmă. Cu prețuire! 

[gabriel cristea]

Mihai, e genul de poezie pe care o scriem când ne cuprinde  lehamitea covârșitoare de această lume revolută. Cunosc sentimentul! Apreciere! 

[Monica Pester]

Ați descris latura neagră, toxică a evoluției societății. Cu toate ingredientele artificiale ce denaturează spiritul și conștiința împingându-ne în prăpastia manipulării evidente. 

Să nu uităm însă că trezirea adevărată a Conștiinței este deja în plină derulare, iar forța spirituală și umană au făcut declic-ul spre adevărata evoluție purificatoare.

Eu cred că, simplu spus, binele va învinge.
Iar pe dvoastră vă admir și vă prețuiesc !

[bolache alexandru]

O poezie veritabilă pe care am citit-o cu o plăcere deosebită!

[Mioara Manoilă]

Eram în State și mi amintesc momentul și sentimentul când știrile anunțau că vor interzice Crăciunul și câteva filme ale lui Disney. Anul acela, Crăciunul nu a fost decât o amintire și nu mai trăise până atunci ceva mai trist. 

Motivul pentru care a fost interzis "Albă ca zăpada," este atât de absurd și prostesc, încât nici nu-l pot spune aici. Din păcate, lumea lunecă în grotesc, dar oamenii se miră și atât.

Și aveți dreptate "Să ne povestim de acum înainte 

                                Doar în fractali, nu în cuvinte..."

Cu prețuire!

[Rădița Răpeanu]

Să fie sila de viitor, sau teama de pierdere a sorgintei umane?! Oricare polemică aș amplifica, adevărul crunt al realității de azi este înfricoșător! RRR, semn de plăcută lectură