De-atâtea îndoieli

[Nădejde Angelina]

Au înflorit tăcerile în noi

Şi neputinţe s-au făcut ciorchine,

Chinuitoare temeri pe-amandoi

Ne-au invadat şi vor să ne dezbine.

 

Eu rătăcesc cărarea către tine,

Pe-atatea coridoare-ntunecate,

Doar umbre văd, o ceaţă e în mine!

Regrete stau de gânduri agăţate.

                    

Tu nu mă strigi, speranţele sunt stinse

Ca-ntr-un mormânt ai ferecat fiorul,

Noi... guri de foc, cu lacăte închise,

Orchestră  ce-i lipseşte dirijorul.

 

Durerile  s-au calcinat în noi,

Puterea de iertare, ne este pe sfârşite,

Dar hai acum iubite, să fim din nou în doi

Şi să clădim altar,  iubirii re'nnoite.

 ......................................................

Să ardem  împreună în foc mistuitor

Malefice tăceri ce plâng în noi şi dor.

 

 

[Nădejde Angelina]

Mulţumesc Gabriela !

Doamnă Sofia, am mai rezolvat, zic eu...! Mulţumiri!

Aveţi dreptate domnule da Coza! Îmi lipseşte răbdarea! Ştiu asta ! Mulţumesc!

Vasilisia, nu ştiu dacă am rezolvat sau mai mult am stricat! Greu îmi vine să revin pe text şi să modific...Ştiu că am scăpat ritmul, am început-o într-o zi şi terminat-o în alta...aşa păţesc! Mulţumesc!

Augusta, dragă trecerea ta ca de fiecare dată!

Mulţumesc Nutzu!

Drag de voi toţi! O săptămână bună vă doresc!

[Chris]

Îndoiala - un duşman de temut al sentimentelor. Frumos! :))

[Vasilisia Lazăr]

Nu, ieșite din ritm nu sunt doar ultimele două versuri, ci și cele cinci versuri de înaintea lor, deci, acestea toate:

Suntem orchestra ce-i lipseşte dirijorul.

 

Durerile de suflet s-au calcinat în noi,

Puterea de iertare e astăzi pe sfârşite,

Dar hai acum, iubite, să fim din nou în doi

Şi să clădim altarul iubirii reînnoite.

 

...........................................................

Să ardem azi pe rugul iertării până mor,

Malefice tăceri ce plâng în noi şi dor.

Și încă ceva: puncte de suspensie se pun după titlu doar atunci când acesta coincide cu primul vers din poezie.

 

Poți s-o faci perfectă, Angelina!

[Ion Lazăr da Coza]

Da, cu puțină răbdare se puteau evita cele trei-patru cacofonii și se putea menține ritmul.

Imagini interesante.

da Coza

[Sofia Sincă]

Cu puţină elegie, cu puţină vrajă şi mult farmec, poezia aduce bucurie cititorului.

Dar, aş face unele remarci: ce ceaţă e în mine!; Noi...guri - lipseşte blancul după puctele de suspensie; iubirii reînnoite. - aici pică mai bine iubirii re'nnoite.

Şi ar mai fi ultimele două versuri care par ieşite din ritm. Eu aş renunţa la ele.
Dar este doar părerea mea şi condeiul în mâna ta.

Sofy

[Gabriela Grădinariu]

 Suntem orchestra ce-i lipsește dirijorul ?

 Frumos!