De-ar fi să cad...

[gabriel cristea]

De-ar fi să cad răpus de vreo săgeată, 

Lăsați-mă să mă târăsc  spre soare;

Nu voi crâcni, nu voi cerși la poartă

Anestezia vremilor vulgare! 

Nu voi trăda pământul țării mele

În care zac de-a valma oseminte;

Prin gardul vechi al casei, de nuiele, 

Voi contempla carpatice morminte. 

Cum Gelu voievod, rugându-și calul

Să-i sape-n  râuri  repezi odihnire, 

Mă voi scula din morți să beau pocalul

Amarului răsuflet de mâhnire. 

Avem o rană-n țară, de săgeată, 

Ce vindecare-n veci nu își găsește;

Se-ascund trădări în jariștea din vatră

Și în tăcerea gurilor de pește. 

Sub tropotul de bestie umană, 

Se zbat pe crucifixuri căprioare;

Adânc se-nfig piroanele în blană! 

A câta răstignire este oare? 

Tot ne-ntrebăm a câta oară este

Această vânătoare milenară;

Se rușinează soarele pe creste

Și asfințitul său - a câta oară? 

[gabriel cristea]

Mulțumesc de apreciere, Alex! 

[gabriel cristea]

Mulțumesc pentru incursiune, Gina! 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Monica, pentru apreciere! 

[Manuela Munteanu]

,,Patriotismul ține de inimă. Un om este patriot dacă inima bate cu adevărat pentru țara sa" Asupra acestui termen au existat numeroase dezbateri, până când s-a ajuns chiar la negarea lui, ca sentiment. Eu cred că este evident că presupune o responsabilitate, deci este apanajul oamenilor responsabili. Mobilizatoare versuri!

[Vasilisia Lazăr]

Firul patriotismului a început să se rupă de multă vreme, și s-a tot rupt, puțin câte puțin, până s-a rupt de tot. E greu să mai reînviem cuvinte precum „patrie”, „patriotism”, „popor”, cuvintele acestea pe care, cu sensurile lor mutilate și evacuate de istorie, le plimbăm de ani și ani în discursul public – și prin viețile noastre – ca pe niște păstăi goale. Vom mai ști noi vreodată să mai facem ceva cu aceste vocabule vide? Să le umplem cu un rost și să le ancorăm de o țară din dragoste de care se poate muri? Eu nu cred. 

Te felicit însă pentru acest poem, Gabi!

[bolache alexandru]

O poezie patriotică plină de metafore! Și în acest gen poetul Gabriel Cristea își pune amprenta cu stilul său inconfundabil. Felicitări!

[gina zaharia]

Avem o rană-n țară, de săgeată, 

Ce vindecare-n veci nu își găsește;

Felicitări, Gabriel, pentru întreg poemul!

[Monica Pester]

Ai găsit o mare parte din cuvintele pe care le țin și eu în suflet. 

Poezia patriotica și-a încheiat stagiul din simplul motiv că nu mai

există patrioți.

Iar cei rămași preferă să stea la adăpost. 

Îmi place tot ce scrii, Gabriel, și poezia asta, mai cu seamă.

Felicitări!

[gabriel cristea]

Domnule Ioan Stoian, ca și oamenii care apreciază genul acesta de poezie! Pentru unii, neamul, țara, brazda au rămas undeva doar în tablourile atârnând semețe pe pereții vertebrelor unor case țărănești. Pentru alții, aceste valori sălășluiesc precum rădăcinile stejarilor adânc înfipte-n suflet. Mulțumesc de apreciere! 

[IOAN stoian]

E tot mai rar să găsești  o poezie care să exprime o simțire patriotică adevărată, când mulți  fug ca dracu de tămâie de cuvântul patriot. Poezia aceasta este ca un balsam pentru un neam zdrobit și pentru care soarele nu răsare fiind mereu pierdut în asfințit....