cupola de levantă

[LUMINITA SCOTNOTIS]

O carte închisă, poate să fie o carte veşnic deschisă, doar pentru cei ce ştiu să o citească!

cupola de levantă

mi se lipise praful
unui deşert bântuit de piele
acum sunt aici
să mă spăl
de toate muşcăturile aspre
din trecut
cu lacrimile de singurătate ale potrivirii mele
spărgând toate zidurile fricii

se-nalţă din încolţirea înaintărilor pure
fericirea
visându-se vie
ca o atingere blândă
în verde jalea soarelui s-o cânt
şi-acest sfârşit de toamnă rece
se priveşte mirat
prin oglinda linguşirilor
cum se sparge
în cioburi de fum imperial
căci toate drumurile noastre
omule
vor îmbrăca rădăcinile cunoaşterii
din care Noe
îşi va reconstrui arca

am modestia
puterea celui răbdător
infinita virtute a iubirii
pentru tot binele lumii
şi binele meu
nesfârşit trupul şi sângele Tău
Doamne
beau şi mănânc azi
pân' la saturaţie
că multe-s dările Tale
să le vorbesc împărăţia
în limba poetului
precum întunericu-şi vorbeşte
hăul în stele

căci lacrimile de singurătate
ale potrivirii mele
mi-au curs
ca o ploaie de flori albastre
în suflet

[LUMINITA SCOTNOTIS]

Mii de multumiri, suflete frumoase! cu pretuire,

[Ion Lazăr da Coza]

Fiecare fuge unde poate/vrea de singurătate.

O poezie viguroasă.

da Coza

[Mihaela Popa]

ai tu darul tău, aparte, Lumința, și spui cu adâncă-nțelepciune ceea ce spui

toată admirația!

[Valeria Merca]

Foarte frumos. Secvențe lirice care se disting prin originalitate și plasticitate.

Cu plăcerea lecturii

[Sofia Sincă]

Singurătatea și pesimismul ajunse la saturație s-au transforma în iubire, iubirea care a învins. Pătimaș și sublim este modul de construcție, învăluirea trăirilor în metafore rafinate, în timp și spațiu. Poemul emană fenomenul de transformare a omului de la facerea lumii, prin, infinita virtute a iubirii.

Impresionant!

Sofi

[Mihaela Suciu]

Te aşteptăm aici, cupolă levatină!

,,desert" sau ,,deşert"?

[Ioniţă Gabriela]

 desert sau deşert?   

spărgând