Colectiv

[Ştefan Bucur (Cezar B. Ştefan)]

Locul mai fumegă încă, vântul cenuşa risipeşte.

Mirosul de carne arsa, în aer încă persistă.

Undeva, în depărtare, am văzut stele ridicându-se.

Părând o iluzie născută de-un foc ce mocneşte.

 

Un vis ceţos de Brumar?

Coşmar născut din teroare?

Clopotul sună-ntr-o dungă,

Lugubru ecou funerar.

 

Zeci de morţi în pas cadenţat,

Timpurii plecări spre ceruri,

Inutile pierderi de vieţi.

Trupuri zăcând în iadul îngheţat.

 

Acest vis nu-i doar un infern pământesc,

E numai nepăsarea cuiva.

Se-aprind la gard mii de lumânări ,

Iar voci îngână murmurând,

Acoperind sirene de salvări...

 

Bine aţi venit în Ţara Nimănui!

Un astfel de loc e unic în Europa,

Unde copiii sunt ucişi de nepăsare.

În fiecare clipă puteţi găsi orice,

Mai puţin o pană de înger pierdută în zare.

[bolache alexandru]

Adevărul doare. Avem metafore. Ceva nu-mi place. Mi s-a părut un articol de presă, pe un subiect dureros.

[Ştefan Bucur (Cezar B. Ştefan)]

E o poezie scrisă la cald, în acea săptămână nenorocită. Am refăcut-o de câteva ori. Cred că am vreo zece variante. Recunosc, îmi place mai mult proza, dar sunt momente când sufletul îmi devine de poet. Vă rog, nu mă judecaţi prea dur!

[Valeria Merca]

''Un vis ceţos de Brumar?
Coşmar născut din teroare?
Clopotul sună-ntr-o dungă,
Lugubru ecou funerar.''

Am citit cu tristeţe şi indignare. 

 

 

[Corina Militaru]

Rezonez și eu! 

[Mihaela Popa]

Reverență!

[Ion Lazăr da Coza]

Rezonez.

da Coza

PS: Sper că aveți o poezie și cu mineri morți în mină. Tot arși!