Mit

[Ştefan Bucur (Cezar B. Ştefan)]

Pasul uşor poteca de foc străbate,

Cîmpiile impregnate de moarte,

Înghit o umbră venită de departe,

Din ale celor vii lumi deşarte.

 

Un dulce sunet de harpă răsună,

În valea morţii se aude o strună.

Glasul Orfeului oferit drept arvună

Lui Hades cel surd proptit în corună.

 

Cerberul îi linse botina încinsă,

Acultându-i durerea în inimă strânsă. 

Persefona de muritor convinsă,

Conduse pe bard în suflet atinsă.

 

Orfeu primi răsplata dorită,

Jurând să nu privească pe-a sa iubită,

Până la ieşirea din lumea bântuită,

Doar după ce poarta va fi depăşită.

 

Blestemată clipă, privi în spate,

Euridice dispăru în hăuri căscate

Spre câmpuri cu maci de foc înflorate,

Primind pe veci simbol şi dualitate.

 

Orfeu văduvit, mistuit de dorinţă,

Ieşi solitar şi fără credinţă,

Cu capul şi glasul zvârlite în Hebrus

Harpa alăturându-se lui Acturus.

 

Pe bolta nopţii de zei potrivită,

Străluce lira din iad izgonită. 

[Ion Lazăr da Coza]

Practic, ați rescris mitul... Cui folosește?

da Coza

[Valeria Merca]

Bun venit cu poezie! Ne propuneţi o incursiune în mitologie, printre zei şi divinităţi, cu siguranţă nu vă sunt străine miturile şi motivele, epopeile lui Homer etc. Cât priveşte poezia, fiind un text lung, scris în vers clasic, elementele prozodice trebuie revizuite. Partea de final (şi nu numai), chiar mi-a plăcut.

''Pe bolta nopţii de zei potrivită,

Străluce lira din iad izgonită.''

[Ionel Mony Constantin]

Exces de informaţie mitologică/trimiteri care nu sunt accesibile tuturor cititorilor şi unele probleme legate de rimă şi ritm.