Clipa

[Stefan Ramona]

         am întins palma
         am rugat clipa
         să-mi citească  

           câte cumpene câte stele câte gropi
           pe vârful degetelor
          limba clepsidrei așteaptă
          la o moarte fără cinci

           trăiește
           apropie-ți
           inima de INIMĂ
           las-o să-și pulseze dragostea

           ai o singură naștere și o singură moarte a ta
                         - a șoptit -
          viața îmi aparține

[Gheorghe Cornel Rosca]

 "Voi mai lucra poezia și ..."

Vă rog să mergeţi mai departe!
Vă mulţumesc frumos! 
~
Cornelius, :)

[Gheorghe Cornel Rosca]

...
Citez:
"viața îmi aparține",
a şoptit Clipa, rămasă pentru o Eternitate ... în Clepsidră.
~
Totul este minunat şi aşteaptă a fi re-descoperit într-o infinitate de Ipostaze. 
~
Cornelius, :)

[Gheorghe Cornel Rosca]

Cu respect!
~
Filosofăm. Uneori, cînd avem timp - şi spunem că "medităm". De fapt, faţă de ceea ce ştim, facem o constatare, apoi, după nişte întrebări fireşti, ne dăm nişte răspunsuri, apoi ... ne dăm cu presupusul. Tatonăm, fără a deranja Infinitul ..., adăugăm alte şi alte constatări, răspunsuri; trăiri, senzaţii, experienţe ..., re-devenim ce am fost şi chiar mai mult decît atît! Dacă o luăm razna - fie că o facem "după alţii", sau "după ureche" - suportăm mai mici, sau mai mari corecţii. Suntem oameni; ne aspectăm, sau nu, în raport cu ... acel Creator (care, în principiu, ne lasă ORICE pentru ORICARE acelaşi răspuns: "după faptă şi răsplată". Veşnicul tic-tac: Efect-Cauză-Efect-Cauză-...-Efect-Cauză etc.)
Fără a mai polemiza:
Poezia dumneavoastră - căci aşa aţi încadrat-o - este interesantă şi deja a cules şi va mai culege opinii.
Modul personal de a puncta, sau exprima ceva/orice este "licenţa" pe care aţi ales-o. Dar este - pentru toţi, de altfel - ca un strigăt: "Hei! Aici sunt şi eu!"
~
Vă repet, fără a generaliza: de fapt, NIMIC nu ne aparţine!
Da; putem avea o Viaţă intensă şi lungă; la "sfîrşit" ni se poate părea cît o clipă. Sau dimpotrivă, în cuprinsul unei vieţi anoste, timpul ni se poate părea imens.
"Suntem Singuri, dar suntem Împreună!"
Căci singuri ... păţim, iar alţii constată (uneori ajutîndu-ne, sau încurcîndu-ne, sau luminîndu-ne).  Oricîtă Lumină am primi, de noi depindem, STRICT, a ne lumina - de aceea suntem singuri.
Ceea ce ne luminează ... vine din "afara" noastră, vine din "înăuntrul" nostru; dar era deja acolo, aşteptîndu-ne - şi pe noi - ca o minge de ping-pong.
Toţi avem - desigur - o Mamă; dar ne putem îndoi asupra Creatorului.
~
Vă rog frumos:
"___ ..." etc.!
Şi, de asemenea: îmi cer Iertare! 
~
Cornelius, :)
PS: "Drumul" este acelaşi pentru toţi! Chiar de poate părea o cărare; chiar de-i bătătorită, de-i virgină ...

[Stefan Ramona]

       Ne naștem și murim o singură dată și nimeni altcineva nu o poate face în locul nostru. De aceea am spus „a ta”. Viața aparține clipei. Putem trăi 1, 20, 50... de ani  nu contează- pentru eternitate doar o clipă înseamnă. Nu am vrut să stilizez poezia și nici să fiu nesinceră.

       Aveți dreptate în privința „dragostei” și a „iubirii” .

       Voi mai lucra poezia și bineînțeles că voi ține cont de sfaturile dumneavoastră.Mulțumesc!

[Valeria Merca]

''Ziua de ieri a trecut. Ziua de mâine nu a sosit încă. Nu avem la dispoziţie decât ziua de azi. Hai să începem.''

Maica Tereza).

Subscriu comentariilor anterioare. Se poate reveni asupra poeziei.

[Mihaela Popa]

mi-a plăcut:

”...vârful degetelor
clepsidra așteaptă
          la o moarte fără cinci”

[Ion Lazăr da Coza]

În încercarea ta de a „șmecheriza” mesajul/poezia, ai obținut o mică stroțo-cămilă... limba clepsidrei, o moarte fără cinci, INIMĂ scris cu majuscule...  

Și în artă e nevoie de sinceritate!

da Coza

[Gheorghe Cornel Rosca]

O viaţă cît o Clipă?! ... şi doar Naşterea, ... şi doar Moartea să ne aparţină?
Sună frumos, nimic de zis, însă ... este taman pe dos:
- nici Naşterea şi nici Moartea nu ne aparţin, dar durează - fiecare - cît O CLIPĂ;
- ce ne-ar aparţine ar fi Viaţa; doar dacă am deţine un anumit control al ei, doar dacă am conştientiza ... în fiecare Clipă, toate trăirile, toate simţirile, toate gîndurile, toate TOATE; ... doar dacă n-am fi "legume"...
Şi ce Viaţă ar mai fi, Doamne Dumnezeule ... dacă,
dacă n-am fi singuri!
dacă n-am fi împreună!
Doar că noi, noi toţi,
"Suntem Singuri, dar suntem Împreună!" şi deci, Viaţa mea este şi a altora; a celorlalţi este şi a mea; a noastră este A NOASTRĂ.
În fiecare Clipă!
De-o Veşnicie! Întru Eternitate!
În Ascultare: suntem liberi; suntem dependenţi de ceilalţi; ... suntem în osmoză.
Şi de vrem şi de nu vrem, suntem implicaţi, dar nu suntem obligatoriu şi responsabili de faptele noastre, de gîndurile noastre, de simţirile noastre.
Suntem - fără a fi suficient devenirii noastre!
~
Şi nu "Dragostea", ci Iubirea să pulseze!
~
Dar ... IERTARE! Poate că eu nu am înţeles!!
~
Cornelius, :)
PS: (cînd o să încetăm să numim "dragoste"=LOVE, ceea ce nouă ne este dat - să primim şi să dăruim - "doar" ca IUBIRE?! Eu cred că "Dragostea" este doar materială; în schimb, Iubirea nu poate fi decît spirituală)

[Stefan Ramona]

Mulțumesc mult pentru aprecieri!

[Laura H.]

Mult, în puține cuvinte. Îmi place, felicitări!