ochii noștri sunt gări

                          am așteptat în picioare privirea

                          mă visam sub pleoapa ta

                          în continuarea lacrimii

                          când te-am văzut

                          mi-am împodobit

                          inima cu o săgeată

                          auzeam surâsul- clipocea…

               din sânii mei explodează

               numele tău

               ca un țipăt de stea

               în mijlocul nopții

              ecoul coapselor înmugurește

              pe cuvintele

              din vârful limbii tale...

             am simțit

             cum  inima gâtuită 

             mă părăsește pe furiș

     …

                    mă sapă teama de uitare

                    încerci în zadar

                    să mă minţi

                    nu putem trăi

                    încă o dată dar poate

                    ecoul meu

                    va fi umbra ta

                    răscolindu-ţi

                    amintirile îngenuncheate

         am întins palma

         am rugat clipa

         să-mi citească  

           câte cumpene câte stele câte gropi

           pe vârful degetelor

          limba clepsidrei așteaptă

          la o moarte fără cinci

           trăiește

           apropie-ți

           inima de INIMĂ

           las-o să-și pulseze dragostea

           ai o singură naștere și o singură moarte a ta

                         - a…

                       dă-mi un pahar viaţă

                       să-l prind in piept

                       i-am  aşternut un pat  

                       vine plânsul la adăpat

                      zgribulită lacrima se teme                

                     când picătura se furişează

                 …

         Cu stele

            fluierând peste frunte

        am hoinărit

        de la un zid la altul

        pe alei desfrunzite

        foi sângerii peteșii de viață

                s-au strivit sub pași

        rătăcitori

         - viața e numai un trecător in mine -

        peste moarte sar azi

        spre dimineață

        un soare neîncercănat

     …

                      potrivesc pașii mei

                      lângă pașii spre mâine

                      strivită e umbra mersului

                      de marginea lacrimilor

                      tălpile se rostogolesc

                      pe caldarâmul tăcerii

                      și calc

                      pe tic-tac-ul inimii

                      până pe buza…

                 între sacrificarea mieilor

                 și înroșirea ierbii

                 tremură

                 Isus

                plângându-ne răstignirea

               Vândut  a fost  Isus...

               treizeci de arginți   

               la cursul euro      

              preț negociabil pentru fiecare Isus din noi

             între sacrificarea mieilor

            și înroșirea ierbii

            tremură Isus

            plângându-ne răstignirea

            Isus a fost vândut 

            pentru treizeci de arginți...

           noi convertim arginții în euro

           postăm oferta pe net

          specificând:

           prețul e negociabil pentru fiecare Isus din noi

                 a orbit grâul într-o seară 

                 țăranii erau prea ocupați

                să-și împartă pământurile

                procesele de împroprietărire erau pe rol

                și iată a orbit grâul

                fără să-l vadă nimeni

                 bine că a țipat masa

                rămasă fără pâine

                dar ce folos

               acum țăranii nu mai au timp…

              au rămas boscheții despuiați pentru procreare

              și aleile din crânguri zac mototolite

              tinerii nu mai simt PUNK sau ROCK ci EMO acum

              muzica seacă goală de flacără

              e doar ascultată

              băncile muribunde și-au ucis

              săruturile de  îndrăgostiți

              pentru a renaște

              ca lemne de foc democratic.

                         E suficientă 

                         carnea despicată
                         în patru odăi asimetrice
                         și culoarele pline
                         de sânge pătimaș.

                       In rest
                       poți avea toate literele
                       fără să poți citi cuvântul.

            În lumina plânsă a anotimpului

            stelele par aripi de soare

            ceasul nu mai are limbi 

            așteptarea nu mai are lacrimă...

           Dorul

           în urna lui decolorată

           se contractă,

           cenușă blândă rămâne din durere.

           Trupul amorțit al speranței

           renaște...

           Vin, iubire,

 …

Dinspre tine

bat speranțe către mine

îți cunosc, culoarea ecoului

după privirile pașilor;

apropiindu-te

se face sete în piatră

se face foame în lemn

crește nerăbdarea

în pulpa degetelor.

Vreau

să-ți număr ridurile sângelui

să-ți citesc povestea din ochi

să-ți cuprind dorul din glezne

să te știu.

                    Bună ziua! Mulțumesc tuturor celor care au avut răbdarea…

                 În cinstea  ochilor tăi

                       îmi fuge

                 aerul printre degete,

                aroma ierbii dintre sâni

                      îmi fuge

               umbra să se-nchine

               propriilor tale mâini.

              Dacă nu ai fi fost

              te-aș fi desenat,

              din visul tău

              m-aș fi modelat.

              da, de la începutul lumii

              doar tu zburând prin lacrimă

              și eu mereu desenându-te

              culoare peste culoare

              puterea inimii mele.

              Ochii tac.

              Doar degetele șoptesc

         …

                Murim câte un pic în fiecare noapte,

                dar înviem în fiecare dimineață

                lăsând în urmă vise spulberate,

                trăind în fiecare zi o altă viață.

                Suntem în zori copii, la prânz adolescenți

                spre seară bătrânețea ne îndoaie;

                privim cu ochi naivi si indulgenți

                cum răsăritul la apus se…

                         Cuvintele, dezamăgite

                         aripi frânte se fac la răscruce

                         cad rimele desperecheate

                         literele, hoinare,

                         apun în clisa de stele...

                         Fără silabe

                         agăț speranțele în tâmpla ușii

         …

Sunt pescărușul zburat din mare

măsurând nisipul pe țărm;

sunt anotimpul gemând pe cărare

sunt mugure smuls dintr-un pom.

Sunt soarele răsărit din cer

luminând zilele albe din an;

sunt colțurile unui echer

sunt raza și cercul din om.

Sunt umbră de eternitate

ucigând veșnicia din clipă;

sunt aripa smulsă din moarte,

sunt praful vieții, sunt risipă.