Cine sunt?

[Pop Dorina]

Tăciune sunt, și ard în complemente grizonate,

Sau umbra unei molecule pierdută pe asfalt

Și nu știu sunt un val, pe-o mare moartă, sau doar mă scald

În orizontul cu obiecte abandonate.

 

Tăcerea, chiar dacă mi-o ștergeți de pe coala albă,

Renaște în alt loc, mai proaspătă, mai vie, mai... eu,

Descoperind trei note-ntortocheate la ateneu,

Unde singurătatea rebelă-ar rupe o salbă.

 

Cuvintele, foindu-se pe loc și în surdină,

Ar smulge clipei: lumină, încredere, speranță

Și eu, sosită de o săptămână din vacanță,

Aș rupe masca gri prinsă dincolo de cortină.

 

Sunt spectatorul mut? Sufleorul silabelor șterse?

Sunt vânzătorul de-anotimpuri fugite în trecut?

Nu sunt nimic! Poate... o șoaptă pe care-o persecut

Cu exigență, cu dorință și fapte diverse.

 

Coloană vertebrală aș vrea să-mi fiu sau infinit,

Însă mă bate vântul vieții dur, prăfuindu-mă

Pe chipul șifonat, obosit de ani; lovindu-mă

În inima ce-mi zace-n trupul tomnatic, ruginit.

 

Ce-mi mai rămâne din ce sunt? Cum pot să gestionez?

Cu o identitate ștearsă, cu umor negru sau

Poate degetul arătător îmi spune doar că stau

Pe propriul eu, cu bune, cu rele și-apoi creionez

 

Un anotimp, un an, un timp când fila din calendar

Nu mă-ntreabă câți ani am, ci dacă-s om, frunză, pană

Sau doar un punct ce pune spontan degetul pe-o rană.

Cine sunt eu? Răspunsul se-ascunde-ntr-un abecedar.

[Pop Dorina]

Mulțumesc tuturor pentru popas, impresii și sinceritate.

[Valeria Merca]

Intenția este lăudabilă. Realizarea, în schimb, e modestă. Te-ai angajat într-un vers lung care suferă din cauza prozodiei deficitare. 

[Mihaela Popa]

mesajul nu-i rău, Dorina, ritmul lasă mult de dorit...

eu îţi recomand versul alb

ceva de genul

“Tăciune sunt

ard

umbra unei molecule

Și sunt un val

o mare

moartă sau doar mă scald

În orizont

tăcerea

Renaște în alt loc

mai proaspătă, mai vie, mai...

eu

Descoperind trei note

sin-gu-ră

 

foind pe loc și în surdină....“ etc. etc. etc.

nu exprima totul foarte clar, lasă şi cititorului ceva la care să poată visa, imagina, zic şi eu, sper să nu te supăr

[Sofia Sincă]

Versuri greoaie, greu lizibile din cauza ritmului deficitar, poezie luuungă, greu de urmărit, verbe la gerunziu puse la rimă, rimă deficitară.

Așa nu, indiferent de mesaj.

Sofi

[Mick Lorem]

după parerea mea de om prea muritor

admit că primul pas e chiar perfect

pesemne l-aș numi nemuritor

în rest îl simt mai rece ca efect

ca o parabolă de curbă mică

puțin de tot

mai imperfect

Cu respect, 

Mick Lorem