Ce frumoas-am fost odată!

[gina zaharia]

Pe o margine de clipă, într-o pasăre de gheaţă,
Îşi clădise nemurirea un crâmpei de fortăreaţă;
Avea ape cu zăvoare, calendare de prin veri
Și troiene lungi de soare în ferestrele de ieri.

Înflorise-n unde limpezi sub poteci neobosite
Și citea de prin sertare nişte versuri rătăcite,
Renunţase la salutul trecătorilor spre munţi
Fiindcă niciodată setea nu lăsase alb pe frunţi.

Nu cerea nimic, niciunde, iar fiinţa-i înflorea
În fântâna ce-n oglindă sufletu-i înfăşura;
În priviri purta o floare de cenuşă fermecată
Și scria pe înserare: ce frumoas-am fost odată!

Apoi s-a topit în zidul destrămat orizontal
Și îndată am simţit-o trenă-n lacrimă de val,
Era punte, întrebare, vârstă, aer şi răvaş,
Drum pustiu cu mii de care adunate-n bun-rămas.

Dar zâmbea îngenuncheată în tăcere absolută
Și rupea din briza serii câte-o stea necunoscută;
Se ruga de ploi-lumină s-o aşeze într-o ramă
Unde sensul nemuririi început-a să adoarmă

Și păşea pe flori uscate, printre lacuri şi viori,
Numărând petale moarte pe altare de uitări;
N-avea vreme de sosire, nici peron de catifea,
Doar o tolbă cu iubire într-un singur fulg de nea.

[lecu rodica]

Parafrazind cunoscuta replica cehoviana din Unchiul Vania,as spune ca in viata totul trebuie sa fie frumos:si sufletul si gindurile,si rostirea si clipa,si chipurile si gesturile...

Si totusi unde ar putea omul sa intilneasca, mai firesc frumusetea umana,sa invete sa o recunoasca si sa o cinsteasca ,decit  in poezie... la Gina.Frumosul nu este simpla armonie de suprafata ci siguranta de sine,frumosul de esenta este modest si neostentativ,calm si discret...

In fiecare zi  ne dezvalui o noua frumusete...