Castelul sorții

[Camelia Ardelean]

S-au subțiat pereții de la castelul sorții,

Se scorojește varul și cerne pe pământ.

În palmele planetei, mâhnirea ia proporții,

Ni-s ochii cuiburi goale, pe gheața din cuvânt.

 

Sub coastele bătrâne a` jalnicului astru,

O inimă confuză șoptește-un ultim „tic”,

Se-nalță stăruința spre-a cerului pilastru –

Adepți ai veșniciei, din lanul de „nimic”.

 

Un lacăt greu ne-apasă pe muribunde clipe,

Sub tâmple de-ntuneric se zbate-un puls nebun.

Din spinii deznădejdii, de-ar înflori tulipe,

Ne-ar fi câmpia minții, neîndoios, tribun.

 

Prin parcul vechi de umbre se plimbă amintirea –

E singurul vestigiu salvat de sub nisip.

Corsarii disperării furat-au fericirea,

Și cruzi, au tăinuit-o-n al nopții perisip...

[Camelia Ardelean]

Doamna Corina, întotdeauna bucuroasă de popasul dvs.! :-) Mulțumesc de apreciere! Cu drag,

[Corina Militaru]

Soarta planetei în culori sumbre. Trist, dar expresiv! :)

[Camelia Ardelean]

Domnule Burdușa, încântată de vizită! Mulțumesc de semn!! Stimă,

[Camelia Ardelean]

Doamna Agafia, mă bucură prezența dvs.! Vă mulțumesc mult pentru aprecieri și vot! Cu stimă,

[Agafia Drăgan]

Recitit cu mult drag.Sunt aici cateva metafore inedite si subtile.

[Camelia Ardelean]

Angi, bucuroasă de prezență și empatie! Mulțumesc de semnul lăsat! Cu drag,

[Camelia Ardelean]

Doamna Sofy, onorată de popas! Mulțumesc de comentariu și apreciere! Stimă,

[Sofia Sincă]

Între arhaic și contemporan elegia destinului de pământ. Trist, apăsător, dar cu o doză de echivoc.

Am citit cu plăcere.

Sofy

[Camelia Ardelean]

Laura, doamnele Dorina, domnule IMC: mulțumiri de suflet pentru rezonanță și semn! Cu drag,

[Camelia Ardelean]

Domnule da Coza, bucuroasă de popas! Mulțumesc mult de sugestiile pertinente și de apreciere! Într-adevăr, a doua situație o observasem, deși cu întârziere, și urma să intervin, prima însă nu. Chiar îmi place cum sună corsarii, parcă ar fi din filme! :-) Cu stimă,