nu suport privirile peste umăr
parcă ar fi conffeti aruncate pe niște străzi goale
nici desene pe asfaltul din fața casei mele nu-mi plac
îmi amintesc
de un ghid care mi-a trimis gândurile
în parcul de distracții
tocmai la ora când o ciocârlie își pierdea între cer și pământ trilul
abia atunci
inimi și săgeți cădeau de acord să acopere
printr-un sărut
luna
am plâns pentru fiecare notă moartă
mă vedeam în ochii ei tot mai adânc
se înnopta și se auzea tropot de îngeri
aș fi împărțit cu ea liniștea din crânguri
dar casa păsărilor cântătoare trebuie să fie din albastru de voroneț
ori din chihlimbarul de colți
și
măcar o dată în viață
aproape
de ușa raiului
Adaugă un comentariu
Nici eu "nu suport privirile peste umăr"! :-)) Un regal al metaforelor! Lecturat cu încântare!
Multumesc, Mihaela!
cu siguranță, Gina, aproape de ușa raiului
admirație!
Așa-i când ai prieteni adevărați...
Mulțumesc, da Coza!
Așa-i când cuvintele-ți sunt uși de rai...
da Coza
Dragă Valeria, mulțumesc pentru toate clipele petrecute alături de poezia mea!
Poezia ta, Gina, e desprinsă din vis. Un vis nespus de frumos. Înaintând în lectură te minunezi, parcă nu ai dori să se termine.
Am citit cu admirație
Mulțumesc, Augusta!
foarte frumos, finalul impresioneaza...
Ei, Lisia! Se întâmplă să fiu acolo la momentul potrivit! Adică să le întind brațele. Dacă vin, mă bucură, dacă nu, le fac cu mâna! :))
Mulțumesc, draga mea!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE