Când luna...

[Blăjan Ovidiu]

Când luna îşi aruncă arginţii peste mare

Să nu te mire graba cu care ies în larg;

Nu trebuie să-ţi fie un semn de întrebare

Nici vântul prins în velă, nici sufletul - catarg;

Nici marea nu te mire cât îşi tiveşte malul

Şi-mi netezeşte urma, contată pas cu pas -

Cu un sărut cuminte, pe glezne-mi suie valul

Trădându-mi apăsarea, nisipului rămas.

  

În liniştea lagunei se sparg de mal vitralii,

Ruina unei zile mulându-se sub val;

Grăbit, de faptul serii, pornesc înspre detalii

Cu mintea ţintuită, spre un tărâm rival.

 

Acolo merg cu tine din, teamă că te-oi pierde 

Şi îndrăznesc artistic, cu fler de timonier,

Scandând cu fermitate, să mi se facă verde

Când vântul prins în velă îmi cade prizonier.

 

În voia inerţiei,  porni-vom împreună

Trecând impermeabili perdele de furtuni -

Nemărginind iubirea de care să se spună

În parte adevărul, plutind peste minciuni.

 

Ne vom alege cerul sub care să încapă

Atâta armonie - destulă pentru doi,

Punând în seama  ceţii momentul ce ne scapă 

De intrigile lumii, venite după noi.

 

Nebănuit norocul, în largul mării noastre,

Ni-i punctul de plecare spre alte dimensiuni

Când freamătul din noapte încondeiază astre

Sporind Calea Lactee cu câte promisiuni!

[Ion Lazăr da Coza]

Notă: În situaţia în care titlul e un fragment din primul vers, ori constituie primul vers ce se repetă în poezie, sunt necesare punctele de suspensie. (Vezi O, mamă... de M. Eminescu.) 

Eu am simțit două ruperi de ritm, dar dacă predecesori spun că nu-s - nu-s!

Și iar le dau dreptate: Nu ce-i mult, e mult! Multum in parvo! cum ziceau latinii.

da Coza

[Corina Militaru]

Frumos! Am citit cu plăcere! :)

[Blăjan Ovidiu]

respect şi admiraţie, pentru faptul că mă citiţi!

 

 

[Valeria Merca]

...

''Ne vom alege cerul sub care să încapă

  Atâta armonie - destulă pentru doi,

  Punând în seama  ceţii momentul ce ne scapă 

  De intrigile lumii, venite după noi.''

Semn de placut popas.

[Camelia Ardelean]

Versuri care transmit! Frumos! Felicitări!

[Blăjan Ovidiu]

'd-na Sofia, las a mele gânduri să-şi ispăşească voia / chiar dacă nu se-mpacă cerinţa cu nevoia.

 

vă mulţumesc din suflet!

[Sofia Sincă]

O poezie frumoasă, o marină ce poartă dragostea inclusiv pe ultimul val. Prozodie bună, însă din nou te lungești. Ultimele două strofe sunt de prisos. De ce trebuie să ne spui și unde vei ajunge? Lasă-ne și nouă, cititorilor ceva mister... să ne punem și noi imaginația la  bătaie și să visăm. Nu se termină versurile la o singură poezie...

Am citit cu plăcere și așa cum ți-am spus, fără ultimele două strofe.

Sofy