fruntarii de clipă
să mă găsesc curată fără tăietura timpului
trezesc periodic zorii din moliciunea vibrației albe
nu cer procură pentru zboruri
și-mi accept bucuroasă frângerea
fără să judec ador ca dumnezeu să ațipească inocent în mine
ca o gură de lup mușcă sufletul
din obuzul hărăzit să fie detonat zilnic în tranșeele ființei
cel ce nu există tremură în buză caninul absoarbe cu nesaț explozia
și mi-o varsă în vene
sunt martor mut al respirației materiei
valea uitării prăvale grohotișuri de gesturi calpe prin talpa virgină
sub hipnoza îmbrățișărilor
leucocitele
(acele gorgone indispensabile torentului vieții)
își amintesc tumultos (ca și mine de-altfel)
câte lumi chiar parțial analfabete
le-au silabisit vocalele
cum au tropotit îndrăgostiții de-a lungul meandrelor
până și-au topit vertebrele
doar stelele au rămas să tatueze străluciri de magie sub piele
inspirația credinței arse în artera unei ore fără hotare
corbii au lepădat spaime în urechea destinului
s-au înnodat gordienele visării de glezna vulnerabilă iubite
în timp ce parcai ștrengar câteva nove
la bifurcația voluptății
imberb faci calcule sofisticate
cum să-ți iasă un Iurcenko pe șeaua ursitei
când una din cele trei rotiri impuse de juriul celest
este mai scurtă cu-o viață
singurul ochi care mă vede nedivizat răscumpără timpul
dumnezeu
se trezește și râde
râde
Adaugă un comentariu
Când se pierde busola... când Dumnezeu ațipește. Încerci să pui, să inventezi în poem fenomene ce nu pot fi percepute de simțurile noastre, adică metafizice. Meditezi asupra sensurilor eterne demiurgice în metafore îndrăznețe.
La fel ca întotdeauna, multă admirație.
Sofy
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE