Călătorului din lumi înghețate

[Camelia Florescu]

 

și te-am citit

și gândurile scrise și pe cele nescrise

și pustiirea și dojana din slove

ți-am văzut ochii

ochii tăi frumoși, de lup singuratic

hăituit de iubirile toate

de singuratate

căutând-o pe EA

și-am plâns

am plâns, am plâns amarnic

pentru toate păcatele rostite,

cu gândul, cu fapta, știute sau neștiute

 

apoi m-am apucat să fac ordine-n mine

în cămările inimii, să aerisesc, să scutur amarul,

să sterg lacrimile din ferestrele sufletului

să-ți primenesc patul

în casa cea mare, de la stradă

în miros de gutui și levănțică

să deschid larg poarta vieții mele

să te primesc așa cum vii

călătorule din lumi înghețate

răvășit și neiubit

împăcat cu tine și cu mine

 

am să îngenunchez a iertare

în bisericile din mine

am să urlu

am să dansez pe umbrele toate

cu chipuri sau fără de puls

să te ajut să înțelegi

că tu trebuie să-ți  tai felia ta de cer

eu doar îți voi ascuți pe coarnele lunii

lama cu care mai ieri

îmi săpasem mormântul

 

bine ai venit

acasă !

07.11.2017

[Ion Lazăr da Coza]

Nu detalia - sugerează!

da Coza

[Valeria Merca]

S-au adus, mai jos,  explicațiile pertinente care dăunează textului. Într-adevăr, ultima strofă e cea mai reușită. Ideea sugerată de dl Tudor (de a renunța la explicațiile din final) mi se pare, de asemenea, oportună.

Am citit cu plăcere.

[Tudor Cicu]

...„am să îngenunchez a iertare

în bisericile din mine

am să urlu

am să dansez pe umbrele toate

cu chipuri sau fără de puls

să te ajut să înțelegi

că tu trebuie să-ți  tai felia ta de cer”

... se putea încheia aici poezia și cuvântul ce nimic nu spune, care le urmează, n-ar mai da prilej comentariilor îndreptățite, de altfel. J'Arrive (prin atenționarea la „umplutura”) duce discuția către construcția poemului, foarte necesară în acest poem. Explicând, prăbușești misterul din epicul rostuit până la acest catren (redat mai sus). Nu e rău. Semn că mi-a plăcut unele câmpuri ideatice din poem. 

[Valerian Bedrule]

     De înlăturat repetiţiile, că tot n-au valoare stilistică (şi, ochii, am plâns, am să). Plângăcelile, lacrimile şi decepţiile sunt depăşite, nu-s teme majore, în poezia modernă. 

     Strofa a II-a conţine banalităţi care frizează cu ridicolul: /apoi m-am apucat să fac ordine-n mine / în cămările inimii, să aerisesc, să scutur amarul, / să sterg lacrimile din ferestrele sufletului/ (Camelia Florescu - Călătorul din lumi îngheţate);

     J' Arrive!

[Camelia Florescu]

Sofi, mulțumesc de trecere. Apreciez.

[Camelia Florescu]

J'Arrive, m-ar ajuta enorm să le numiți acele cuvinte de umplutură ! Faceți un bine până la capăt , să știu ce nu e bine...Mulțumiri sincere.

[Sofia Sincă]

Pare a fi o rugăciune... ceva modernizată. Ca o rugăciune, are ceva valoare, ca o poezie, e undeva pe dinafară...

cu gândul, cu fapta, știute sau neștiute - aici se poate pune un AMIN, chiar...

Am trecut pe aici,

Sofi

[Valerian Bedrule]

O stare cu dorinţă erotică...

A se înlătura cuvintele de umplutură. Atenţie şi la redactarea textului!

Multă lume plânge săptămâna asta prin versuri... 

J' Arrive!