bunicul și coasa

[Dinca Valerian]

când seara începe să alunece printre crengile salcâmilor
bunicul știe că e vremea potrivită de bătut coasa
are ciocan și nicovală
speciale
născocite de un meșter jucător de focuri
la oraș

coasa a fost însemnată tocmai la capătul lumii
tăiată în ea
o șopârlă în două picioare scuipând flăcări ca un balaur
iarna o ascunde înecată în fân
un loc știut numai de el
o apară nemișcată de blestemul ruginii

la bătutul coasei nu e ca la preșuri
nu se strâng
buluc de gură-cască printre uluci
aici este alt nărav
coasa
se aude
coasa
se ascultă

să fie liniște seară și lume puțină
toată gălăgia dogorită de uliță
trebuie azvârlită din timp în grădină sub nucul înțepenit de răcoare
pe urmă zoriți oamenii să se ceară prin case
la masă
la odihnă
care cum îl taie capul

bunicul bate lama
de la partea mai lată spre vârf
ea chicotește pe-nfundate
lovită nicovala îi zâmbește galeș
vede dimineața soarelui rostogolind dealul
prin roua din iarbă care-i leagănă brâul de lână

ciocanul lipește mărunt
un roi de stele demult căzătoare
pe cântecul de fier
care au apucat să pună capul pe pernă nu mai trebuie să numere oile albe
ca și când ai trage clopotele peste sat
coasa mângăie bunicului mâna aspră
împletiți în noapte
amândoi urcă încet tocmai în lună
unde așteaptă doi fierari să le aducă toate cele de trebuință

[Dinca Valerian]

@ Ioniţă Gabriela Multumiri pentru atentie si comentariu

[Ioniţă Gabriela]

Doamne, m-ați copleșit!

[Dinca Valerian]

@ Mihaela Popa Multumesc pentru apreciere

[Dinca Valerian]

@Vasilisia Lazăr (da Coza)  Cred ca moartea are o sculă perfectionata care nu trebuie intretinuta prea des. Altfel, la câtă treabă are n-ar prididi cu batutul. Multumesc pentru aprecieri si comantariu. Si bataia coasei e o opera de arta. Dar de altfel, ca si aratul, semanatul si toate cele.

[Mihaela Popa]

confesiune de suflet, frumos!

[Vasilisia Lazăr]

La dumneavoastră ori găsesc un poem scurt, ori unul lung. Cale de mijloc mai rar în ultima vreme. 

Aici, un întreg ritual al ascuțitului coasei. Oare așa o fi făcând și moartea când i se tocește tăișul coasei? N-avem de unde ști... În altă ordine de idei, asta înseamnă va să zică să fii poet. Să poți face poezie din orice. Felicitări multe și aici!

[Dinca Valerian]

Multumesc, Sofi. Ar trebui sa te ocupi de poezie. Eu amintiri mai am, ti le pot impartasi

[Sofia Sincă]

Bunicul și coasa - un tablou cu ramă ancestrală. Un poem pe fond de timp și melancolie, de transformare a sentimentelor, dorindu-se restaurate.

Tehnica folosită de modern și postmodern, cu o ușoară patină rurală, dorește esențializarea trăirilor autorului, înspre mitificarea bunicului, rămas prezent în mintea sa. Fapt ce urmărește acțiunea la prezent. Coasa, elementul la fel de important ca și bunicul, este personificată, adulată, trăiește, ca și celelalte instrumente folosite la ascuțitul/bătutul ei. Sunt folosite metafore bune, foarte bune și foarte-foarte bune, într-o sinestezie plăcută.

Pot spune multe... despre acest poem, dar mă opresc aici.

Deosebită apreciere,

Sofi