Blestemul muzelor

[Manuela Munteanu]

Solare timpuri pe care le trăim, sunt chin,
Când gust izvoare-versuri, pline de tumult,
Amăgitoare curgeri, din care-aș bea mai mult,
Că-n minte-i miere, iar în trup, pelin.

Năluca - blestem din care își iau chipul muzele.
În vânt mă-mbrac și-ți curg pe piele flirt,
Păcatul dulce cu miros de mirt,
Tânjind să îmi despici odată buzele.

Vis și parfum ne năpădesc în valmă
Și ne tot leagă cu tușe de poet
Când ne pictăm în acuarelă violet,

Să fim pătrunși unul într-altul în culoare,
În timp ce eu tânjesc cu disperare
Ca mâna-ți să-mi fie oaspete în palmă.

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc mult,  doamnă Pop Dorina! 

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc mult, doamnă Floare Arbore! 

[Manuela Munteanu]

Nu este vorba nicidecum de încăpățânare. Sunt una dintre cele mai ,,ascultătoare" persoane. Respect orice părere, prețuiesc cuvântul maeștrilor, apreciez din toată inima sfaturile, mi-e drag să fiu susținută și înțeleasă și... multe altele. Însă, când sfatul cuprinde îndemnul de a renunța la ceea ce reprezinți, nu poate fi urmat, chiar și cu riscul unei iluzorii încăpățânări. Dintre sutele de poezii scrise, pe cele cu vers alb le pot număra pe degetele unei mâini.  Le-am scris doar din dorința de a încerca, fără plăcerea scrierii și a rezultatului. Or, din punctul meu de vedere, creația fără plăcere, este precum pedeapsa aplicată de Dumnezeu (iertată-mi fie hiperbolizarea). Dar, firește,  nu aveți de unde ști toate acestea.  Important este să reținem îndatorarea, precum și aprecierea sinceră  a sfatului și doar ILUZIA încăpățânării, așa cum multe sunt iluzii în această viață. Nu-i așa?

[gabriel cristea]

Firește, sunteți suverană! Tot așa m-am încăpățânat și eu cu mulți ani în urmă, când mi s-a atras atenția. Totul este să nu renunți, în ciuda criticilor, dar să ții cont de acestea. În rest, mult succes! :) 

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc mult,  pentru sfat, domnule Gabriel Cristea! Însă, nu voi renunța niciodată la versul clasic. Cu siguranță mă reprezintă mai mult și cu siguranță ați avea mai multe critici dacă aș aduce aici poeziile mele în vers alb. La o adică, ,,desăvârșirea ideilor" o hotărăște poetul, cititorului revenindu-i doar decizia lecturii. Mulțumesc și pentru popas!

[gabriel cristea]

Părerea mea e că ar trebui să folosiți versul alb, pentru a vă desăvârși ideile. Se vede că versul în stil clasic  vă îngrădește oarecum ,,câmpul lingvistic de manevră". Potențial există! Încercați formule mai nesofisticate, versul alb are și el savoarea lui.