Ascultă glasul-șoaptă al ploilor din vară,
Ce îți va spune cum aș vrea să mă preling
Pe pielea ta, ca pe-un arid pământ să o ating,
Să mă strecor în tine și trupul să-ți tresară.
Ascultă lira tandră a caldului zefir,
Ea va cânta ce mângâieri aș vrea să-ți plimb
Prin păr de abanos, ca pe o iarbă să-l preschimb,
Să ți-l adun în palme și-apoi să ți-l răsfir.
Ascultă rostogolul norilor, pe cer de peruzea,
Ce-ți va deconspira că am o taină - un secret
Ascuns sub pleoapele umbrite în negru-violet:
Că gura mea... Ah! Gura mea ar vrea...
Să-ți lase un sărut în palma stângă,
Cu apăsare caldă și prelungă.
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, domnule Cristea!
Un sonet reușit.Apreciere!
:) Da, doamnă Ada Nemescu, în favoarea patosului am renunțat și la anumite exigențe canonice ale sonetului (de exemplu, respectarea numărului de silabe în vers). Dar... e joc și bucurie în realitate. Mulțumesc mult pentru aprecieri și vizită!
Același patos întâlnit la un suflet îndrăgostit!
Frumos final cu suspine între cuvinte!
aDa
Mă bucur că v-a plăcut, doamnă Dorina Pop! Mulțumesc pentru popas! Vă mai aștept!
Am ascultat și-am admirat.
Mulțumesc, doamnelor Nuța Crăciun și Nicoleta Ramona Cornaciu!
Mulțumesc, domnule Dincă Valerian! :)
Vă mulțumesc mult, domnule Bolache Alexandru, pentru vizită și apreciere!
Mulțumesc mult pentru apreciere, Floare doamnă! :)
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE