Balada celui de iubire ucis

[Grig Salvan]

în crude ierburi caii tăi adastă
aștepți, doinind, a Râului Nevastă
cămașa de mătase pururi castă
desferecată-i azi pentru iubire…

felină albă, trestie subțire
Amalasunda – pânză de păiangen
cu părul despletit, fuior de alge-n
vifor de iubiri încolăcire

cu brațele ghirlande de pelin
ți-a frânt grumajii năclăiți de dor
cum ai răpune puiul de cocor

cu buzele aprinse de venin
secatu-ți-a al ochilor izvor!
secatu-ți-a al sângelui izvor!
ți-e roșie cămașa de satin...

într-un alint te-a dus cu pasul lin
pe ochi ți-a pus albastru de mălin
te-a-nfășurat cu salbele de crin
îmbrobodit în câmpul de mohor
în piept mai porți un chiot de fecior

mai sângeră pe buze un cuvânt
și nerostite șoapte la pământ
fruntea-ți s-a cernit ca un apus
ochii nu mai caută în sus...

chemări îți mai aduc în ceas de soarte
clopote de dincolo de moarte
mai tânguie în dangătele sparte
nefericirea gândului aparte...

se-aruncă spre înaltele străfunduri
Amalasunda - pânză de uitare
însuflețită moarte călătoare...

ca zborul de egrete peste prunduri
când poartă spre ostroavele solare
nuiele de mesteacăn pentru cuiburi

de somnul tău nimic n-au să mai spună
caii otrăviți cu mătrăgună...
suflarea morții oasele-ți străbate
cum vântul iernii morile-nghețate...

[LUMINITA SCOTNOTIS]

Tare, tare frumos! Felicitari!

[Sofia Sincă]

După ce ai explicat balada mie mi-a rămas doar să o citesc.

Și-ți spun că am citit-o du deosebită plăcere!

Sofi

[Ada Nemescu]

https://youtu.be/Jye1bel-hcc?t=16

Am revenit. Generos comentariu-răspuns, mulţumesc. Visarea este cel mai mare şi frumos cadou primit de om. Să visăm :)

[Grig Salvan]

Mulțumesc, Ada! Am plonjat într-adevăr „într-un alt timp”, al magicului și fabulosului și într-un alt spațiu, acela al mitului. Mitul bărbatului care visează și așteaptă în inima naturii întâlnirea cu iubirea absolută, iubit fiind apoi „total” și „mortal” de femeia telurică și abisală, există în toate culturile lumii (Știma Apelor, Fata Pădurii, Rusalka, femeia din adâncuri, ielele etc). Stam într-o zi pe malul Someșului și-mi imaginam că din adâncuri de ape iese femeia aceea cu puteri magice și care cu o iubire năprasnică și demonică ar putea să mă ucidă, murind astfel într-o iubire peste fire... :) În acea stare de visare și emoție am scris această baladă.

[Ada Nemescu]

Da, frumos! Mă simt aruncată într-un alt timp. 

Fiecare  grupare de versuri și fiecare idee, se rostogolesc într-o pantă deloc lină a poveștii.

Iar metaforele sunt surprinzătoare! *cu brațele ghirlande de pelin
ți-a frânt grumajii năclăiți de dor
cum ai răpune puiul de cocor*

Este doar un exemplu, dar ar trebui să citez întreaga scriere pulsândă!

felicitări, aDa nemescu

[Grig Salvan]

Gabriel, mulțumesc! O duminică frumoasă îți doresc!

[gabriel cristea]

Superb, Grig! Felicitări!