as time goes by

[petrut dan]

îți va fi bine cu mine

de ce să-ți spun cât mi-a complicat viața nu primul sărut

ci faptul că l-am prelungit pe al doilea

oficial prezența mea în această întâmplare unde oamenii suferă

începe să-mi dea dureri de cap

tendința de a răni sentimentele în mod natural

îmi crește o coajă de nucă în piept

evit momentul sincerității și

nu dau doi bani pe bărbații care sună

după

 

mă comport ca un clasic

îmi amintesc totul

 

de la bikini până la hamburgerul explodat în muștarul scurs

pe bancheta din spate

nu vreau să cunosc persoane pe care n-o să le mai văd niciodată

și de care o să-mi amintesc

doar când voi răsfoi biblioteca personală

în căutarea vreunui fișier accesat la ocazii de replica aceea stupidă

o, dumnezeule nu mai pot ieși nicăieri

 

nu citesc scrisori

doar mailuri parfumate cu urme de ruj

sunt îndrăgostitul ținut în viață de aparate

îmi plac zidurile de pe care tencuiala a căzut aerul

medieval mă face să cred că m-am întors la timpul când

trăiam pe marginea unui râu

fără să ridicam praful

 

n-am altceva mai bun de facut decât să iubesc

numai o romantică îndrăgostită poate fi atât de ignorantă cu ea

încât să nu observe cum o schimbă dorința

 

despre orice altceva întrebați-l pe Freud

pentru mine e simplu

 

chiar dacă nu pare a fi căsătorită

să reformulez

de ce nu simt anumite locuri din mine unde prezența ei

dizolvă adn-ul și celulele pot înmulți doar cuvinte

întreb cu ce am greșit

 

lumea

este urâtă și fără intervenția morții

sărbătorim tineri și răi

o iubire imposibil de explicat

pentru amândoi

 

dacă aș compune coloana sonoră

filmul ar fi Casablanca

*as time goes by ( odată cu trecerea timpului)- una dintre piesele muzicale din filmul Casablanca.

 

 

[Vasilisia Lazăr]

Excelent poem de dragoste care poartă titlul uneia dintre cele mai romantice melodii scrise vreodată, cel puțin așa se spune... Un poem ca o sărutare pe suflet, venită atunci când sufletul are mai multă nevoie, cu un final deschis, amintind de celebrul film „Casablanca”, un final încărcat pe jumătate de lumină, prin iubirea mare dintre cei doi protagoniști, și pe jumătate de umbre, fiindcă acea iubire, deși uriașă, e fără happy-end...

Este un poem asupra căruia aș putea glosa la nesfârșit. Multe versuri m-au impresionat, de fapt, toate, dar cele pe care o să le citez au avut un impact colosal asupra mea:

îți va fi bine cu mine

de ce să-ți spun cât mi-a complicat viața nu primul sărut

ci faptul că l-am prelungit pe al doilea

//

nu vreau să cunosc persoane pe care n-o să le mai văd niciodată

și de care o să-mi amintesc

doar când voi răsfoi biblioteca personală

//

îmi plac zidurile de pe care tencuiala a căzut aerul

medieval mă face să cred că m-am întors la timpul când

trăiam pe marginea unui râu

fără să ridicam praful

//

de ce nu simt anumite locuri din mine unde prezența ei

dizolvă adn-ul și celulele pot înmulți doar cuvinte

//

sărbătorim tineri și răi

o iubire imposibil de explicat

pentru amândoi

//

Mă gândesc că în viață există anumite momente în care ți se schimbă ireversibil cursul, așezându-te pe o altă treaptă de vibrație și spirit. Este vorba despre acele întâlniri providențiale în urma cărora ești atât de bulversat, încât nu mai poți recunoaște resturile rămase din ființa anterioară ca să te reîntorci acasă același care erai la plecare. Vorbesc metaforic, firește. Și atunci te întrebi. E posibil să începi să simți un aparent străin cu care ți-ai intersectat drumul – absolut providențial – drept parte din tine? Să te cucerească, încetul cu încetul, până la a te redefini? De aceea e greu de explicat iubirea și nici nu trebuie căutate explicații...

Extraordinar și acest poem, Dan, cred că deja se știe, poezia ta e printre preferatele mele, abia aștept să te citesc de fiecare dată, și fiecare lectură în parte, pentru mine, înseamnă odihnă a sufletului și tratament alinător pentru viața ce de multe ori parcă îmi alunecă de sub picioare. Mulțumesc pentru emoție!

[petrut dan]

Domnule Mihai Katin, vă mulțumesc, cu respect!

[Mihai Katin]

lumea

este urâtă și fără intervenția morții

sărbătorim tineri și răi

o iubire imposibil de explicat

pentru amândoi  

sublim concluzionata cinematografia umana unde esential este acel este si bineinteles coloana sonora pe care fiecare o dorim personalizata!

cu pretuire!

[petrut dan]

Da, Alex, ma man ai dreptate și tu, esențială rămâne iubirea, mulțumesc, cu prietenie! 

[bolache alexandru]

n-am altceva mai bun de facut decât să iubesc păi nici nu cred că poate fi ceva mai bun de făcut... În rest da, lumea este urâtă fără imaculata poveste de dragoste spre alergăm necontenit din fragedă pruncie... Când intervine și moartea este cu atât mai urâtă. Amintirea uneori ne joacă feste întratât încât să ținem minte muștarul scurs pe bancheta din spate dar sa uităm uneori chestiuni esențiale. Odată cu trecerea timpului esențială rămâne doar iubirea!