Arca vieții

[Camelia Ardelean]

Plutesc pe arca vieții, pierdută și naivă,

Înconjurată-adesea de haos și furtuni,

Și, așteptând sentința cândva definitivă,

Încerc să zbor spre aștri, să nu cad în genuni…

 

Mi-e existența plină de temeri lapidare,

Mă înfioară gândul că într-o zi plecăm,

Nu înspre munți de gheață sau calde estuare,

Ci într-o altă lume, la care nu visăm...

 

Nu știm ce ne așteaptă și ce luăm în arcă,

Adesea puerile bagaje de doi bani...

(Căci poate, dând la vâsle în a salvării barcă,

Recuperăm fuiorul pierdut al multor ani.)

 

Azi am ajuns, în grabă, la stop cu-a mea viață,

Era culoarea verde... Oare ce o fi-nsemnând?

De când are o arcă intersecția în față?

Să trec eu mai departe sau alții sunt la rând?

 

Tot navigând pe-oceanul de temeri și regrete,

Uităm de curcubeul zâmbindu-ne-ntre nori,

De stelele albastre, rotunde și cochete,

Ce ne-ncălzesc adesea iubirea cu fiori.

 

Călătoria noastră-n sens unic e doar una,

Să încercăm s-o ducem cu bine la sfârșit,

Luându-ne, în față cu soarele și luna,

Numai o bucățică din timpul infinit!

 

 

 

[Camelia Ardelean]

Doamnă Sofy, aveți ochi de vultur! :-)) Într-adevăr am lipsit din "peisajul" românesc vreo 12 ani, timp în care nu am vorbit aproape deloc românește, iar de scris, nici atât. M-am repatriat de curând. Nu mă gândeam, însă, că acest lucru și-a pus amprenta (și) pe limbaj! :-)

Mulțumesc mult pentru intervenție și sesizări! Într-adevăr, este o poezie care mi-a dat puțin de furcă, în sensul că, încercând să rămân mereu în ritm, pierdeam nuanța a ceea ce voiam, de fapt, să transmit. De exemplu:

- sugestia dvs. Și așteptând sentința, cumva definitivă, deși corectă în ce privește ritmul, schimbă total ce voiam să spun. Acel cumva poate sugera că sentința (moartea) nu ar fi 100% definitivă. De aceea, aș putea înlocui, eventual, cu: ...sentința, cândva definitivă. Dacă s-ar putea să nu schimb nuanța dorită, aș pune, în schimb: Și-așteptând senină sentința definitivă (dar, în acest caz, ar trebui să pun cratimă între primele 2 cuvinte, altfel ies din măsură, cu o silabă în plus, măsura fiind de 14,13,14,13 în toată poezia).

- a doua dvs. sugestie (Nu știm ce ne așteaptă și ce luăm în arcă) schimbă, de asemenea, nuanța. Dacă poezia ar fi avut altă formă, strofa mea ar fi arătat cam așa:

Nu știm ce ne așteaptă

Și luăm cu noi în arcă

Adesea inutile

Bagaje de doi bani. (Adică, neștiind ce ne așteaptă, luăm cu noi acele bagaje inutile, pe care știm că le luăm). Dacă varianta mea iese din ritm, o să o înlocuiesc cu a dvs., probabil, deși nu mai e ceea ce voiam eu să exprim.

Versurile Era culoarea verde, oare ce o fi-nsemnând și De când are o arcă intersecția în față le-am avut și eu la fel, inițial, dar fiindcă ieșeam din măsură, am folosit cratima, pentru a le scurta cu câte o silabă. Dar o să pun varianta dvs., dacă nu e problemă schimbând măsura. Oricum ar fi forma în această situație, nuanța rămâne cea dorită de mine.

În orice caz, când o să ajung la momentul mult visat, în care voi stăpâni ritmul ăsta care-mi dă coșmaruri, va fi și datorită dvs.! :-) Cu stimă, Camelia

[Ion Lazăr da Coza]

Un sfat pe care l-am primit și-l dau mai departe: În poezie, nu aborda marile probleme ale umanități - au fost disecate de mii de poeți înaintea ta, și au făcut-o bine! Nu ai cum veni cu noutăți!

da Coza

[bolache alexandru]

Pentru muzicalitate ritmul este la fel de important ca și rima poate chiar mai important

[Sofia Sincă]

Nu contează că ai respectat măsura dacă nu și ritmul, Camelia. Este la fel de greșit. Draga mea, ia spune tu nu trăiești în România? Vorbești cumva, rar românește?

Încerc să improvizez din versurile tale ceva corect.

Și, așteptând calmă sentința definitivă, - Și așteptând sentința, cumva definitivă

Strofa a doua - super!

Nu știm ce ne așteaptă și luăm cu noi în arcă - Nu știm ce ne așteaptă și ce luăm în arcă

Azi am ajuns, în grabă, la STOP cu a mea viață, - Azi am ajuns, în grabă, la stop cu-a mea viață,

Era culoarea verde... Oare ce-o fi-nsemnând? - Era culoarea verde... Oare ce o fi-nsemnând?

De când are o arcă intersecție-n față? - De când are o arcă intersecția în față?

Ce ne-ncălzesc adesea cu-ai iubirii fiori. - Ce ne-ncălzesc adesea iubirea cu fiori.

Cam în acest fel trebuie modificat sau găsește tu alte variante, dar să nu mai iasă din ritm. La ultima strofă poți renunța și-ți rămâne cea mai frumoasă poezie a ta.

Sofy

[Camelia Ardelean]

Îmi asum ieșirile din ritm! Cel puțin, am reușit să respect măsura! :-)