Apoi va fi tăcere

[Popa Ines Vanda]

Din primăveri abstracte cu râuri de tristețe 
Și flori de neputință îți scriu câteva rânduri, 
Strivesc în mine dorul , curând va fi să-nghețe 
Și ultima chemare prin ploi de anotimpuri. 

Nimic n-are să doară, nici vis, nici amintire, 
În praful înserării va ațipi durerea, 
Vom fi ca doi străini în straie de himere, 
Din resturi de iubire îți voi sculpta tăcerea. 

Nu ne vom revedea nicicând și nicăieri, 
Va ninge-o veșnicie cu pulbere de lună 
Și vom purta țărâna de-amar și de poveri, 
Doar zdrențe de regrete vor mai stârni furtună. 

În nopțile stinghere ne vom căuta în vise, 
Dar grăniceri de temeri ne vor opri haini, 
Vom împarți și moartea, săruturi interzise, 
Cu noi vor plânge îngeri, de dor, prin ochi blajini.

Apoi va fi tăcere, ne va-ngropa ninsoarea, 
Să nu mă-ntrebi iubire de-aducerile-aminte, 
Atunci vom înțelege ce-adâncă-i disperarea, 
Cum am pierdut iubirea prin ierni de necuvinte.

[Popa Ines Vanda]

Te imbratisez cu multumiri Aura Popa !

[Aura Popa]

Impecabil poem! Felicitari, Ines!