Apocalipsă

[Reus]

E noapte afară, și-i ceață, și-i somn,

Orologiul doarme și acele-i dorm.

Doar căile albe din ‘nalt mai șoptesc

Și ochii cei negri în gol strălucesc.

 

Pulberea vremii muiată-n tăcere

Așterne în vise praful de stele.

Plâng ninsele-i raze, și veacul s-a stins,

Și ochii căprui lucesc neatins,

 

Tânguind cu durere depărtarea de stele

În stearpa rotire a unei vieți efemere,

Ce-aspiră spre taina lipsită de nume

Din vâltoarea lucorii făcătoare de lume.

 

Clepsidre din aur și cea de topaz

Crăpând ne arată cât timp a rămas.

Iar măduva lor, curgând, s-a prelins

Pe ochii albaștri ce-neacă un vis.

 

Un gând sugrumat se rotește în somn

Când clipele trec, se pierd și adorm,

Căzând în oceanul dorințelor noastre

Din cerul cules de infinitele-albastre.

 

Perdeaua de pulberi îneacă chindia,

E alb orizontul și argintie e glia.

Iar sângele stă și gânduri s-opresc,

Cât ochii cei verzi otrăvi îndulcesc.

 

 

*  *  *

 

Ochii cei negri în gol strălucesc

Și ochii albaștri îneacă un vis.

Ochii cei verzi otrăvi îndulcesc

Și ochii căprui lucesc neatins.

[Vasilisia Lazăr]

Multă culoare și nonculoare în acest poem. Sunt câteva scăpări de ritm, repetiția "stele" la care s-ar mai putea lucra. Dar e o poezie frumoasă. 

[Valeria Merca]

Imagini artistice inedite, plăcute. Discursul liric  este bine condus.

Cu plăcerea lecturii.

[Sofia Sincă]

O poezie mare, lungă, frumoasă, cu versuri deosebite. Total diferit de ceea ce ai postat la venirea în site.

Stilul îmi amintește de cineva, care a plecat din site, supărat pe noi, eu nu cunosc motivul...

Dar am citit cu plăcere!

Sofi