anul din afara timpului

[petrut dan]

sunt primul om singur în orașul îndrăgostiților -

casa mea departe de casă

lumea are două fețe pe care trebuie să le accept

la persoana iubită

sunt bărbatul cel mai puțin ancorat

în realitate

ador să nu știu următoarea mișcare a

vieții

mă gândesc să spun ceva din biblie pentru cadavrul

zilei cu ochii fixați

la tendința noastră de a trăi cu orice preț

frumusețea unui roz acaparator

ce te face să privești în interior până când descoperi

că îți lipsește ceva asemănător magicului

dacă nu merg în același sens cu rotația

de ce pământul nu-mi fuge

de sub picioare

pentru că fac lucrurile de parcă tu ai fi ultima zi

și nu știu dacă mi se întoarce norocul

strig despre dragoste și curaj

și nu-mi cresc aripi din interior

câți oameni răi îmi cer socoteală pentru faptul că am rezistat

eu și cei patru pereți ai speranței

precum o pâine

întreagă

de afară aud ploaia vindecătoare

[Valeriu Anghel]

„pentru că fac lucrurile de parcă tu ai fi ultima zi

și nu știu dacă mi se întoarce norocul

strig despre dragoste și curaj

și nu-mi cresc aripi din interior

câți oameni răi îmi cer socoteală pentru faptul că am rezistat

eu și cei patru pereți ai speranței

precum o pâine

întreagă

aud de afară ploaia vindecătoare”

Și un final demn de toată aprecierea.

[Monica Pester]

Asta cu - de ce nu fuge pământul de sub picioare -.

îmi pare o - emotional trap- !Mai clar, ne bagi de la început intr-un vârtej emotional care sa ne țină  ancorați, tragandu-ne de sortulet cu ce-vrut sa spună nenea. Răspunsurile sunt atât de multe

încât fiecare poate alege ceva , eventual dintr-un domeniu familiar. Mai apoi , vin în șuvoi atâtea mărturisiri încât ma face sa cred ca încă nu ai deschis cutia Pandorei, nu-ti permiți s-o faci, pentru ca uliî scorțos ar navali asupra-ti. Eu cred încă, printr-o idee de metafora, ca ești undeva deasupra Sinelui tău, care arde continuu și îți trimite sa scoti la suprafață ce vrea el , nu ce vrei tu. Așadar, pe undeva îți conduce prea-plinul. E un fenomen destul de rar ce presupune o inițială cădere în transa artistica , predând astfel conucerea întregii compulsiv artistice. Căci, prietene, valoarea ta este una compulsiva, în sensul de excelentă al cuvantului , desigur. Ești scoica ce-si fabrica perlele comprimate timpul, asta pentru ca are multe de făcut și spus. Nădăjduiesc sa am acces în preajma compulsivitatii tale artistice , mult timp de-acum înainte! 

Ești o infinita carte de învățătură pe multe planuri.

Poete , as vrea sa-ti fiu oglinda  !