Amurgul din mine

[Camelia Ardelean]

Pășesc suavă prin tăcerea ta,

Ca-ntr-un apus de palide cuvinte,

Și mă-nfășor în fulgii moi de nea,

Precum lumina-n raza ei fierbinte.

 

Descopăr că, în timpul infinit,

A-mbătrânit și iarna asta rece.

Prin riduri noi, pe-un cer nedefinit,

Un soare zgribulit abia mai trece.

 

A-ncremenit un vis în ochii tăi –

Speranța pentru noi și pentru mâine.

Se-mbracă seara-n glas de zurgălăi,

Amurgu-i ud și jalnic, ca un câine.

 

Presimt acut iubirea-mbătrânind,

Acea iubire, până ieri, fecioară,

Și-mi amintesc de-obrazu-ți mirosind

A flori de busuioc și-a scorțișoară.

 

Troiene de tristeți mă copleșesc,

În suflet se înalță nori de gheață.

Sub munții de-ntuneric ce-mi zâmbesc,

Zac în a șovăielii fortăreață...

[gina zaharia]

Am citit cu plăcere!

[bolache alexandru]

Felicitări!

[Vasilisia Lazăr]

Și eu sugerez „zurgălăi”.

Presimt acut iubirea-mbătrânind,

Acea iubire, până ieri, fecioară,

Și-mi amintesc de-obrazu-ți mirosind

A flori de busuioc și-a scorțișoară.

Întotdeauna am asociat mirosul de busuioc și scorțișoară cu amintirea bunicii, niciodată cu iubirea unui bărbat, dar amintirile fiecăruia sunt altele... :)

Una peste alta, e o poezie frumoasă pentru care te felicit!

[Sofia Sincă]

E ceva mai bine, mai serios, cu excepția clopoțeilor. Nu pică deloc bine acest diminutiv cu tonul, mesajul poeziei care este învăluită în rece, gheață, întuneric. Nu știu ce, dar aș dori ceva mai serios, mai sumbru...

Îmi place comparația dintre versurile 3 și 4.

Am citit cu plăcere.

Sofy

[x]

Troiene de tristeți mă copleșesc,

În suflet se înalță nori de gheață.

Sub munții de-ntuneric ce-mi zâmbesc,

Zac în a șovăielii fortăreață...

Frumos!

Cu pretuire!

[Camelia Ardelean]

Domnule Preda, mulțumesc mult pentru trecere și apreciere! Inițial a fost "zurgălăi", dar mi s-a părut că sună mai poetic "clopoței", de aceea am schimbat. :-) Stimă,

[Nelu Preda]

Citit, plăcut! Felicitări! Aș sugera în strofa 3, versul 3 ”zurgălăi” în loc de ”clopoței”.