Stele sunt pe cer, stele, în pământ;
Toată lumea asta se prăvale–n hău;
Amintiri de cerbi, un deznodământ;
Sub săgeata vremii cade Dumnezău.
La pârâul alb nimeni nu mai bea,
De când arcul slobod se întinde-n ram;
Armăsari de foc, rupți ca dintr-o stea
Singuri și apatici se întorc la ham.
Negrul este alb, răul este bun;
Timpul curge iureș, spicul nu-i firesc;
Rege e ales câte un nebun
Care mușcă-opinca, că nu-i os domnesc.
Nu mai sunt ciobani, Miorița-i scrum;
Vulturii averii ciugulesc din om;
Viața se destramă pe un searbăd drum
Unde se frământă solitarul pom.
Vremi de curcubeu și de frânte cruci
Cotropesc și miezul unui ev aprins!
Tinere poet, unde să te urci,
Când tramvaiul vieții versul ți l-a stins?
Adaugă un comentariu
Mulțumesc frumos, domnule Corneliu Neagu! Onorat!
Mulțumesc, Chris!
Un poem frumos curgător, pe care l-am citit cu plăcere, conținut dens, figuri de stil originale și surprinzătoare - tot ceea ce trebuie unei creații lirice de succes! Felicitări și gând bun!
frumos omagiu!
Mulțumesc, Ada! :)
Emoționant și trist...
mi-a plăcut tot, și melodia cântată în sine-mi, citind și reecitind!
*negrul este alb, răul este bun
..................................
rege e ales câte un nebun*
încântată, aDa
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE