Am găsit

[Alina Ilie]

Cu fața către pod, așa,

De cauți bine-n acel loc

Altfel, nu vei găsi deloc,

Că se ascunde, cum făcea,

Când pere din mălai fura,

cum să îți spui io altcumva?

Găsești copilăria mea,

Cu zâmbete și veselie,

Cu mama, lângă mine, vie 

Și cu taticu' meu de mână,

Și cu vegheat stele și lună.

Când dai de ea, să mi-o aduci!

Să-mi aduci fânul de atunci,

Din care respiram în pat,

Miros mai drag nu am aflat.

Adu-mi și apă, dacă vrei,

Din puțul ăla de sub tei.

Adu-l pe tac'tu înapoi,

Ca să se bucure de voi.

Adu' mămică, viața mea,

Acum știu ce să fac cu ea!

 

Așa-mi spunea, la telefon,

Din patul ei mic, din salon,

Bunica mea, cu inima.

Iar eu m-am pus a căuta

Orice, doar să-i găsesc ceva.

În cufăr, la intrare nu-i.

Pe scara de la pod mă sui

Și-acolo sus, Doamne, ce văd?

Că mi se pune-n gât un nod

O poză-n care este ea

Pe-un taburet de catifea.

Să plâng pe loc, zău, că îmi vine.

Ziceai că poza-i chiar cu mine.

 

I-am dat-o și m-a sărutat

Pe frunte când m-am aplecat.

O liniște-i văzui pe chip.

Cum am simțit, nu vă mai zic.

Mi-a spus că-i semăn tare, tare,

Și inima că n-o mai doare,

Că știe c-a trăit frumos,

Traseu-a luat-o însă-n jos

Și nu îi pare rău nicicum

Căci viața ei sunt eu acum.

[Alina Ilie]

Vă mulțumesc frumos pentru această analiză, stimată doamnă @chindea maria elena!

[chindea maria elena]

Oglindiri tandre pe firul circular al timpului, simfonia trecerii noastre prin curburile spațiului, fiecare activând octava cea mai înaltă a înaintașului său, într-o expansiune a luminii terestre și celeste, până a ne topi în dimensiunea infinită a identităților noastre, sub o singură respirație. Faină descriere. 

[Alina Ilie]

Mulțumesc mult pentru gânduri și pentru apreciere, Chris!

[Chris]

nu stiu daca este titlul cel mai potrivit, stiu ca este o concluzie a textului.

induiosator, citit cu placere.

[Alina Ilie]

Vă mulțumesc, @petrut dan, pentru timpul acordat. Așa este: ''cu cât mai de sus cu atât doare mai tare''. Vom vedea :)

[petrut dan]

Ai reușit în versuri simple să scoți naturalul din imagini cu subiect impus, iar atunci când ne referim la copilărie, rude, șmd poți să reușești precum în cazul de față, dar poți foarte bine să cazi și știi cum se zice '' cu cât mai de sus cu atât doare mai tare''...O lectură plăcută, mi-a plăcut, cu drag!

[Alina Ilie]

@Mihai Katin, mi-am dorit să readuc în prim-plan binecuvântarea unei vieți simple. Vă mulțumesc mult pentru apreciere!

[Mihai Katin]

Să-mi aduci fânul de atunci,

Din care respiram în pat,

Miros mai drag nu am aflat.

Adu-mi și apă, dacă vrei,

Din puțul ăla de sub tei...aici   se ascunde frumusetea  sfanta  a  acestui  poem

cu multa  pretuire!

[Alina Ilie]

@Grig Salvan Vă mulțumesc frumos pentru apreciere!

[Alina Ilie]

@Vasilisia Lazăr În regulă, am modificat! Mulțumesc din toată inima!