numeri liniile trasate cu trafaletul
pe un tavan închipuit…
pe stradă doi amorezi
îşi împart secunda de viaţă
prea ocupat peste drum
un pictor orb mai pipăie
verdele crud de culoare al cerului
pe acoperişul blocului de vis a vis
urcând felin oraşul
îşi cheamă la trevzire
propriile odrasle
totuşi te strecori desculţ
printre rândurile foilor albe
visând neatins de lume
singur şi bine dispus
zvâcnind de răcoarea dimineţii
cu roua ce-ţi cade-n genunchi
la porţile sufletului
nu este frig vântul mângâie lin
frunzele copacilor albi
şoptind nălucilor nopţii
că exişti trubadur acelaşi trubadur
cântând dansând povestind
despre guberniile primelor gânduri
te aşezi pe streaşina acestei lumi
numărând marginile ei de fericire
florile de vişini înverziţi
puful gutuilor coapte
aşezate pe raft în cămară
- fecioare înţelepte
tăgada zborului ascuns
în noaptea rândunicilor înzăpezite
seva ta de iubire colţurile de inimă
scăldate sub soarele deşertului roşu
şi astăzi numărând printre gânduri
48 de primăveri te bucuri
de aroma cafelei de dimineaţă
de paşii mărunţi petrecuţi pe elipsă
domesticindu-ţi nările sub efectul
cuvintelor neşoptite
urci ca un mundan
pe scena propriei iluzii
ca să observi efectul
aripilor de fluturi îngeri
şi măştile mate ale spectatorilor
neştiind că există întotdeauna
o femeie care te-a iubit
în tăcerea unui poem simplu
un vers o zbatere a două trupuri
cuprinse de o singură adiere
te învârţi prin labirintul de gânduri
sfătuindu-ţi propriul eu
ce-şi imită natura
departe de emoţiile primului sărut
seducător fără oprire
în reflexia irişilor obosiţi
de atâtea renaşteri
suntem priviţi de chipuri
pe care le uiţi semne bizare
pe o anatomie tangenţială
a unor organe de simţ
preluând custodia unui suflet
rătăcit în temniţa valurilor
care întotdeauna se întregesc
năucindu-ne
în sclipiri de gablonţ
se arată un singur chip
metamorfozat întro siluetă
de paradă umană
nu poţi să-l uiţi
nu poţi să-l ştergi
nu poţi să-l confuzi
nu poţi să-l ai
nu poţi să-l pierzi niciodată
te-am văzut dimineaţă
făcând cu ochiul "noului" născut
erai atât de frumoasă
cu braţele tale lungi cu zâmbetul cald
rezemat de porţile cerului
şi castanii uimiţi de tăgada
sărutului nopţii…
îmi freamătă gândul doar privind
şi nici o îmbrăţişare
nici o urmă de aşternere ludică şi rătăcită
doar fiinţa mea atingând
îngerul blond al liniştiţilor aştrii
ce frumoasă eşti dimineaţă
cu părul tău ud
şi nu-ţi cântă nimeni din lăută
doar păsările verzi ciugulesc
dintr-un vas de alabastru
sortind cea mai tristă făptură
deşirând capricios a doua vârstă
până la capăt
luminile oraşului se sting departe
câte o stea căzând câte o noapte
rup o pâine în două şi râd
cu stele îngropând firimituri
de mult uitate of of
încă mai răsfoiesc stelele nopţii
cu mâna întinsă canon
spre rotunjimile lunii
îmi desfac pumnul ca şi cum
aş dărui orei clipa furată
al treilea gong din Falun Platz
numai pe-al treilea
îl mai poate renaşte
te întrebi cu ce pas poţi fugi elegant
pe aortele timpului
şi ce note poţi descifra
în castanii învolburaţi
cu luxaţii uşoare în aerul
aburdin al dimineţii
ce-i gata să nască
poţi tu să ascunzi secunda dorită
şi ai tu puterea să opreşti
iscoadele mărturiilor triviale
ah fuga vieţii
ca şi cum părul tău ud
se lasă-n dojana papilelor mele digitale
buclă cu buclă întârziind
la întâlnirea cu soarele
arzător de dorinţă
îmi place să ascult foşnetul
frunzelor de castani
ce au făcut tâlhărie cu timpul
idilă nereuşită cu unul şi acelaşi veac
de căderi şi singurătate
împingând cu mâinile şi picioarele
marginile unei dreptăţi neîmplinite
a treia oară se sărută aştrii
în dimineaţa acestui an
la mulţi ani poetului
câtă obsesie pentru fiecare măsură
al treilea gong ridică în aer
porumbeii sălbatici
au strigat câţiva
"veniţi să culegeţi seminţe de aripi"
pun pana pe gând şi s-aprinde
alergând fluturi concavi
la lumina lămpii
unde condeiul se frânge
şi pasul mi-l pun în dorinţa de punte
agăţată de-o singură privire
spre apărarea de verb
la capăt de cuget
mint
mă joc în oglinzi paralele
orice ochi a lui Sartre
e mai frumos decât o dulce simetrie
orice nerv de zbateri de aripi
duce pe cer un astru orbit
de sărutările nopţii
atâta doar aş putea
să născocesc cu uşile deschise
povara unui rai fără ibovnicie
şi fără drept de cunoaştere
numeri cu aceeaşi mirare
linii trasate pe un tavan închipuit…
doi amorezi se alintă
printre măştile albe prinzând rădăcini
în cultul copacilor goi
şiretenie a unei scări trucate
cu iz de mere coapte
cu venin şi cu şoapte
al treilea gong se înalţă senin
pe cerul albastru al gurii
sărutând pentru întâia oară
pruncul născut prematur
din durerile tâmplei
şi încheietura mâinii stângi
ca o potrivire pe o ramă de lemn
şi o icoană pe sticlă
acum peste drum un trubadur orb
ascultă melodia unei dimineţi
renăscute ţesând din clipiri
verdele crud de culoare al cerului
în plăsmuiri vinovate
doar doar se va contopi
cu lumina
Adaugă un comentariu
Domnule da Coza. Am văzut! Mulțumesc de sfaturi. Rectific. Onorat!
trevzire > trezire
noului născut > nou-născutului
întro > într-o
Punctele de suspensie se lipesc de cuvintele pe care le succed/preced!
verdele crud de culoare al cerului - cred că expresia e pleonastică/superfluă...
Riscul unei poezii lungi e că unele cuvinte cu rezonanță se pot repeta.
Am citit cu plăcere.
da Coza
frumos!
Doamna Merca, doamna Briciu Atanasiu mulţumesc şi felicitări pentru premiile obţinute. Să ştiu că sunteţi alături de mine este o mare cinste. Cu drag.
M-am gândit că „oboseşte” cititorul. Am ales între a-l posta integral sau pe secţiuni. Am ales varianta integral pentru nu a rupe firul epic al "trăirilor". Cu prietenie.
M-am gândit că dă o notă discordantă dar câteodată nu poţi renunţa la primul impuls. În engleză sunt anumite expresii care sunt intraductibile. Dacă le foloseşti pot da forţă cuvintelor atunci când te blochezi. Aşa simt. Totuşi eram în dubiu. Să le folosesc, să nu le folosesc. Mulţumesc pentru sinceritate!
Foarte frumos! Însă și foarte lung...
Un poem ''de proporţii'', pe care nu te saturi să-l lecturezi!
Am citit cu plăcere. Felicitări!
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, redactor Revista Astralis și Revista Agora ARTELOR
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 lei
© 2025 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE