tribulaţie

[Adrian Mondea]

motto: „majoritatea oamenilor

nu vor să înoate

înainte de a şti

să facă acest lucru”

                    – Herman Hesse

ceea ce s-a discutat

nu este un fundament

al artelor pline de digresiune

o incongruenţă

sau o repetiţie a eternităţii ce încape

înaintea primului gong

într-o sală de teatru

este un roşu aprins

sau un floral de cortină

trasă de un rulment

între două sfori paralele

prima

are menirea de a trage după ea

născociri fără nume

iar a doua

povestiri ce stârnesc

impulsuri electrice

ale celei de acum uitate

inspiraţie

tot ce aveau nevoie să ştie

era zbuciumul sufletesc

cu excepţia mormintelor

un nume

şi o dată confuză

din acest motiv

eternitatea îşi striga nerăbdătoare

ecoul deasupra zilei de luni

în vreme ce afară

locuiau carismatic

înţelepţii

nu aveau alfabet

nu aveau ezitări

nu aveau rune

nu aveau virgule

doar un timbru poştal

cu doi păuni pe un câmp înverzit

revărsaţi cu ochii-codali

în albastrul cenuşiu al norilor

storşi până la disoluţie

sau până când

nu va mai rămâne un strop de pudoare

sau măcar un strop de amărăciune

principiul

care stă la baza atâtor ezitări

va fi de acum transformat

în ciuda tuturor opreliştilor

iar seara

ne vom aduce aminte

că fără tinereţe

nu poate să existe tinereţe

iar vântul

nu poate să apuce

umerii largi

ai potopului de lumină

localizat oriunde

mai aproape de Creaţie

şi totuşi

există ceva în sufletul meu

mă agăţ de această eternitate

zăvorâtă

pe o scenă din purpură prăfuită

iar plicul timbrat

îl expediez numelui tău

scriind cu linii de fugă

şi cenuşă

aici nu e nevoie de virgula

aici mai există un fulger

[Adrian Mondea]

Doamna Corina Militari - recunosc că sunteți un cititor fidel. Iar un cititor fidel pentru mine este şi un scriitor foarte bun.

[Adrian Mondea]

Doamna Valeria Merca - mulțumesc frumos! De multe ori mă întreb care este deosebirea dintre inspirație şi instinct. În sens literar bineînțeles! Cu reverență!

[Adrian Mondea]

Doamna Melania Briciu Atanasie - fulgerul este apanajul slovei scrise. Cred cu tărie acest lucru. Cui se relevă... asta rămâne de văzut. Mă bucur că am adus un zâmbet. Oamenii trebuiesc prețuiți şi apoi iubiți. Totul stă în puterea noastră de a vedea lucrurile. Ca printr-un hublou schimbător. Vă urmăresc cu plăcere!

[Adrian Mondea]

Doamna Vasilisia Lazăr - revin la forma inițială, poem în proză cu... tentă filosofică. Mulțumesc pentru cuvintele frumoase şi pentru tot ce faceți pentru a ține "viu" aceste mici zbateri ale noastre.

[Adrian Mondea]

Domnul Ion Lazăr - aveți perfectă dreptate. Scriind "cameleonic" te poți juca cu stările, formele, măştile. E ca şi cum ai construi pe un chip fără față şi să ştergi ce nu-ți place. Şi în definitiv ce este omul decât un amalgam de gânduri mici care rar se materializeazi în fapte cu adevărat mari *apropo de fragmentarism :). Mulțumesc frumos pentru semn.

[Vasilisia Lazăr]

Foarte frumos, mi-a plăcut mult, dar sigur nu aici e locul acestui text.

Cu mare drag,

[Ion Lazăr da Coza]

Greu de încadrat aceste rânduri/gânduri. Eseu filozofico-poetic, poem în proză?... Oricum, se poartă fragmentarismul.

da Coza

[Valeria Merca]

În fond ce este inspiraţia? O forţă a imaginaţiei, o stimulare şi dezlănţuire a aptitudinilor omului. Îmbrăţişez ideea de creativitate - secret al nemuririi.
Încântată!

[Corina Militaru]

Foarte frumos! :)