Adio

[ALEXANDRU MAIER]

Plec. Plec până ce ochiul tău nu are vierme

Și gândul meu mai poleiește flori,

Splendori și zbateri las în urmă

Și crini pe nevăzutele culori.

Plec. plec la braț cu cele trecătoare 

Atât cât ele au miros de rai.

nu-mi voi mai irosi privirile în zare

Ca și cum ai fi nemuritoare

(nu mult-cât într-o mie una de povești).

Aceste vești se vor lăsa aduse

Ca o lumină-n umbra ta...

Va fi senin și fără de durere!

Dar farmecul? Farmecul va colinda altundeva...

Nostalgic mă voi pipăi la colțuri,

Să văd dacă mai simt

Sau dacă ești.

Pe alte cruci și-n alte chipuri

Voi mai sculpta iubiri

Din cele care-au fost

Sau vor mai fi cândva. 

De voi simți și-atunci durere

E pentru toate câte s-au pierdut;

Dar doruri vii, nemărginite,

În răsuflare nu am să mai pun

(și nici în pas)

Ca să-ntrerup o veșnicie

Cu grămăjoara ce-a rămas.

Plec.

Plec.

De voi găndi că simt iubire

Voi pune totul la trecut...

Adio,

   Vis...

     Durere...

        Iubire...

Adio lut.

[bolache alexandru]

O poezie a despărţirii care abundă de metafore unele foarte emoţionante te răscolesc... Frumos.

[ALEXANDRU MAIER]

La ultimul comentar am omis să specific numele. Monica Pester.

[ALEXANDRU MAIER]

Mă bucur de vorba bună. Starea trăită pe aceași lungime de undă, mă întreb , a avut vreo roadă poetică. Aș fi onorat și curios s-o lecturez și eu.

[Monica Pester]

Ma aliniez cu drag felicitărilor adresate unui membru nou al cenaclului. Am trăit destul de curând aceeași stare. Simțul poetic transmis este puternic. Iar poemul e născut din ecoul unor suferințe. Succes!

[ALEXANDRU MAIER]

Pentru Ada Nemescu Mi-ați dat o frumoasă idee la care nu m-am gândit: mă găndesc la o variantă care să înceapă de la sfârșit spre început; să se facă ca un cerc existențial. Vă mulțumesc.

 

[ALEXANDRU MAIER]

Ana Cîmpeanu m-a impresionat puternic comentariul dumneavoastră. Dintr-o singură privire poetică ați atins la fix niște coarde sensibile ale poemului. Sincer m-a și surprins fiindcă eu aici sunt membru nou, ilustru necunoscut. La călduroasa propunere a Nutei Craciun m-am înscris aici. Da, unele poezii mi-au atins dureroasele și avântatele stări de grație. Stările de grație nu sunt ceva durabil așa că atunci când vin în urma unor crăncene suferinți sufletești trebuie să ne pun în genunchi și să mulțumim cerului și durerii care au favorizat starea de grație. Fără stări de grație un poet se pierde în turmă. Mulțumesc pentru bucuria sufletească adusă Cred că vă pot promite că următoarele mele postări nu vă vor dezamăgi. După ce mă obișnuiesc aici la voi îmi doresc să postez și proză. Aproape pot promite că vă va uimi. Vă salut cu mult respect.

[Ada Nemescu]

Frumos! 

La fel de specială poezia, citită și de jos în sus! 

Felicit autorul, aDa

[ALEXANDRU MAIER]

Mihai Katin. Mă înclin. Mi-ați adus bucurie. Mulțumesc.

[Mihai Katin]

OMAR KHAYYAM

Ulciorul(fragment)

Rămâi să mai ciocnim o cupă
La hanul vechi de pe coclauri
Căci pentru vin şi pentru tine
Mai am în sân trei pumni de aur.
Rămâi să-nmormântăm tristeţea
Şi setea fără de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare.   

altceva nu  pot  adauga acestui  poem  de exceptie!