40

[Mariana Bilic]

pășim de ceva vreme unul în celălalt

atent să nu ne încurcăm pașii în dezamăgiri

inima mea te-a purtat mereu

prin anotimpuri fără sfârșit

ce mi-au încolțit flori de măr

adânc sub tâmplă

gândul meu ți-a înșirat

vorbe pe care nu le-ai auzit

dar ți-au intrat fără voie în suflet

făcând dragoste cu tine

am iubit tăcerile tale

m-au copleșit într-un fel anume

îmi lăsai urme sub piele

ca un fior blând

de aceea

ai rămas mereu acolo în mine

iubindu-mă tandru pe dinăuntru

în felul tău tăcut

ca o cădere domoală

acolo pot să-ți vorbesc

să te ascult

să te iubesc în liniște

pășind mereu unul în celălalt

într-o armonie delicios de dulce

până moartea ne va despărți...

[Vasilisia Lazăr]

Ce declarație de dragoste minunată, azi, de Ziua Iubirii! Am vibrat cu fiecare vers. Cine nu și-ar dori o astfel de iubire? Până moartea ne va despărți... Iar moartea să vină târziiiiiu, târziu de tot. Ori să nu mai vină deloc. Mulțumim pentru poem! Ani mulți cu iubire!

[Mihai Katin]

pășim de ceva vreme unul în celălalt

atent să nu ne încurcăm pașii în dezamăgiri   merita  scrise  pe   frontispiciu    unui   templu   al  tuturor iubirilor   spuse ,tacute,pierdute ,tradate ,uitate...

îmi lăsai urme sub piele

ca un fior blând

de aceea

ai rămas mereu acolo în mine

iubindu-mă tandru pe dinăuntru

în felul tău tăcut

ca o cădere domoală  o  declaratie  de o   feminitate   tabu   as  zice  ,un  savoir  faire   misterios  si    metaforic  pana la  acel   platonic   final   pe  care  il  pretuim  ca  un  semn   de ce  va fi insemnat  prima  iubire   umana:

să te ascult

să te iubesc în liniște

pășind mereu unul în celălalt

într-o armonie delicios de dulce

până moartea ne va despărți...