Toamna viselor târzii

[Stanescu Valentin]

 

’’A venit aşa, deodată,

     Toamna’’ viselor târzii,

         printre frunzele din vii,

             într-o haină colorată.

 

             Pălăriei, peste plete,

        îi atârnă lung un şnur,

     tare-aş vrea ca să il fur

să-l pun şirete la ghete.

 

Ea-mi zâmbeşte, jucăuşă,

     că de vară m-a scăpat,

          eu îi spun, mai apăsat,

              colţii brumei bat la uşă.

 

             Îmi aduce cufăr mare,

        ca o zână din poveste

    şi-n cămară fără veste

iată-i caldă sărbătoare:

 

struguri, nuci, gutui şi mere,

     coborând dintr-un tablou

          pudrate de un halou

               se aşază în panere.

 

               Eu privesc fără cuvinte,

          darul ei, nu-s încântat.

     Ce să-i spun cu un oftat?

Încearcă să mă alinte,

 

simte că am o tristeţe,

     nu-mi e zâmbetul firesc

          şi-mi cere să glăsuiesc,

               cum să scap, să mă înveţe.

 

               Ea, Toamna viselor târzii,

          mă-ncântă c-un cuvânt

     răsucit fuior de vânt

şi-mi spune sigur c-ai să vii...

[Ada Nemescu]

Am citit și recitit, chiar am suspinat în rime...

Să te-ajungă pe cărare, cine să-ndrăznească...cine?

Prea ți-e toamna visătoare, aurie și mioapă :))

În veșmântul ei de-aramă, câte vise să încapă?!

Tot citesc și recitesc, mai suspin, pleoapa se-nchide

Năpădesc și amintiri lângă visele - fluide

Se așază ca-n frunziș, pe alei și prin firide...

Foarte frumoasă Toamna viselor târzii... te admir, dar poate știi...

aDa

Am ghicit?!  Dar tu nu știi

Erai ocupat, pe-afară...

Toamna viselor târzii

Ajunsese într-o gară

Stătea tristă pe-un peron

Nu primise îmbrățișare

Aștepta măcar un om

Și privea spre o cărare...

Își purta în păr o frunză

Iar pe umăr pelerină

Din crenguțe, nu din pânză

Pe obraz fără vreo vină...

Buzunarul cu iluzii

În poșetă - promisiuni

Vântul tot făcea aluzii

La plăceri și pasiuni...

Uite! mie-mi place toamna!

Într-o toamnă m-am născut

Ieri fetiță, acum - doamna

Ce-am greșit de m-am trecut?

Toamna visele-s târzii...

[Stanescu Valentin]

Dan,

m-a bucurat în astă seară

     mesajul tău de menestrel

     sunt prea departe de-a ajunge

pe urmele lui Păstorel...

 

[petrut dan]

Ceva în genul lui Păstorel, o lectură plăcută și numai bună pentru vremea de afară, stimă!

[Stanescu Valentin]

Teodora, am renunţat să aduc o Valentă despre septembrie în favoarea acestei Toamne vesele. Am adus bucurie în sufletul tău prin acest joc de imagini şi subînţelesuri. Te mai aştept în grădina Valentelor mai vesele sau mai triste.

 

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Mi-a plăcut! Jucăuș, minunat, alintat, într-un cuvânt: vesel. O creație frumoasă, plină de bună dispoziție, chiar dacă subînțelegem ...toamna, care ar presupune amintire, așezare, atitudine meditativă... 

Felicitări!

Vă mulțumesc pentru valenta lăsată la comentariul unei poezii despre doamna Toamnă.

Am exersat și eu valente și am ajuns la poezie cu rimă despre toamnă. A fost simpatic...! Mulțumesc!