Am găsit

[Alina Ilie]

Cu fața către pod, așa,

De cauți bine-n acel loc

Altfel, nu vei găsi deloc,

Că se ascunde, cum făcea,

Când pere din mălai fura,

cum să îți spui io altcumva?

Găsești copilăria mea,

Cu zâmbete și veselie,

Cu mama, lângă mine, vie 

Și cu taticu' meu de mână,

Și cu vegheat stele și lună.

Când dai de ea, să mi-o aduci!

Să-mi aduci fânul de atunci,

Din care respiram în pat,

Miros mai drag nu am aflat.

Adu-mi și apă, dacă vrei,

Din puțul ăla de sub tei.

Adu-l pe tac'tu înapoi,

Ca să se bucure de voi.

Adu' mămică, viața mea,

Acum știu ce să fac cu ea!

 

Așa-mi spunea, la telefon,

Din patul ei mic, din salon,

Bunica mea, cu inima.

Iar eu m-am pus a căuta

Orice, doar să-i găsesc ceva.

În cufăr, la intrare nu-i.

Pe scara de la pod mă sui

Și-acolo sus, Doamne, ce văd?

Că mi se pune-n gât un nod

O poză-n care este ea

Pe-un taburet de catifea.

Să plâng pe loc, zău, că îmi vine.

Ziceai că poza-i chiar cu mine.

 

I-am dat-o și m-a sărutat

Pe frunte când m-am aplecat.

O liniște-i văzui pe chip.

Cum am simțit, nu vă mai zic.

Mi-a spus că-i semăn tare, tare,

Și inima că n-o mai doare,

Că știe c-a trăit frumos,

Traseu-a luat-o însă-n jos

Și nu îi pare rău nicicum

Căci viața ei sunt eu acum.

[Vasilisia Lazăr]

În cufărul de la intrare nu-i.

Mi-a scăpat acest vers, acum am recitit și am văzut că e mai lung. Poți spune În cufăr, la intrare nu-i.

Nu e nevoie să mă menționezi pe mine în text că o crede cineva că am contribuit mai mult decât am făcut-o, am avut doar puține și mici intervenții în ceea ce privește metrica. Și apoi se vede din comentarii ce și cum.

[Alina Ilie]

Mulțumesc mult pentru gânduri@ Vasilisia Lazăr! Am operat modificările sugerate de dumneavoastră. 

[Vasilisia Lazăr]

O poezie atât de sensibilă, Alina! M-a înduioșat mult. Are, însă, câteva ruperi de ritm pentru care ți-am dat câte o variantă. Mai lipsesc și vreo trei virgule. Dar e o poezie frumoasă. Cu drag!

Cu fața către pod, așa,

De cauți bine-n acel loc

Altfel, nu vei găsi deloc,

Că se ascunde, cum făcea,

Când pere din mălai fura,

cum să îți spui io altcumva?

Găsești copilăria mea,

Cu zâmbete și veselie,

Cu mama lângă mine vie / Cu mama, lângă mine, vie 

Și cu taticu' meu de mână,

Și cu vegheat stele și lună.

Când dai de ea, să mi-o aduci!

Să-mi aduci fânul de atunci,

Din care respiram în pat,

Miros mai drag nu am aflat.

Adu-mi și apă, dacă vrei,

Din puțul ăla de sub tei.

Adu-l pe tac'tu înapoi

Ca să se bucure și el de voi / Ca să se bucure de voi

Adu' mămică, viața mea,

Acum știu ce să fac cu ea!

 

Așa-mi spunea la telefon, / Așa-mi spunea, la telefon,

Din patul ei mic, din salon,

Bunica mea, cu inima.

Iar eu m-am pus a căuta

Orice, numai să îi găsesc ceva. / Orice, doar să-i găsesc ceva.

În cufărul de la intrare nu-i.

Pe scara de la pod mă sui

Și-acolo sus, Doamne, ce văd?

Că mi se pune-n gât un nod

O poză-n care este ea

Pe-un taburet de catifea.

Să plâng pe loc, zău, că îmi vine.

Ziceai că poza-i chiar cu mine.

 

I-am dat-o și m-a sărutat

Pe frunte când m-am aplecat.

O liniște senină i s-a-ntins pe chip. / O liniște-i văzui pe chip.

Cum am simțit, nu vă mai zic.

Mi-a spus că-i semăn tare, tare,

Și inima deja nu o mai doare, / Și inima că n-o mai doare,

Că știe c-a trăit frumos,

Dar că traseu-a luat-o-n jos / Traseu-a luat-o însă-n jos

Și nu îi pare rău nicicum

Căci viața ei sunt eu acum.

[Grig Salvan]

Un poem cu iz de copilărie, cu sentimente pure și simple, cu vers în strai popular. O lectură plăcută.