Umbrele serii

[Corneliu Neagu]

Ajung printre arbori rafale de vânt,

se-adună buimace în lungi rotocoale

pe strada ce încă îmi plânge în gând

cu toate iubirile scoase în cale.

De unde veniți ? Ce visuri vă cheamă

să-mi bateți cu doruri târzii la fereastră

când umbrele serii cuprinse de teamă

vestesc în surdină întoarcerea voastră?

 

Aș vrea să vă chem pe toate în casă,

povești să vă spun despre inimi furate

la margini de timp când uitarea apasă

cu mii de regrete în urmă lăsate,

să-aprindem și focul în soba nebună

cu-amnare și iască din anii pierduți,

aduse-ntr-o seară barbară din lună

cu caii-n galop printre norii căzuți.

 

Să stăm împreună, aproape de sobă,

sorbind în tăcere prea dulci amintiri

întoarse acasă în straie de probă,

croite-ntr-o noapte din false iubiri.

Când ceasul va bate la poarta uitării

lăsați-mă singur cu gândul sedus

de umbrele voastre, la marginea zării,

plutind în derivă spre veacul apus.

[bolache alexandru]

M-au fermecat imaginile prezentate.