dimineți cu miros de cafea

[Dinca Valerian]

1/4

aburite de cafeaua răcită pe îndelete
pleoapele tale
dispar presate între paginile
răsfoite fugar de indexul uitării

degeaba ridici zorii din umeri
împărțim față în față
șoaptele așa cum sunt culese
din tiparul buzelor

toate diminețile de până acum
s-au ghemuit
în strânsoarea întamplărilor noastre
ca într-un pumn

2/4

în furișarea chipului tau
simt mirosul de cafea al dimineții

cu ochii încă vinovați de somn
lăuntrul închide grabnic fereastra
să nu te împartă cu nimeni

fără o tăcere în plus
privirea începe să te ningă
cât poate duce un cer de aer curat

cu toată liniștea pe umeri
astăzi mă voi atinge de găndul tău
mai mult ca oricând

3/4

cât timp mai nimerim o vorbă
ramurile înrobite de-atâta nemișcare
împrăștie peste noi
ediția de lux a frunzelor uscate

seva lor
rămasă fără înscrisuri
nu se mai absoarbe în visele dimineții
ori poate
tocmai a invadat cafeaua
cu mirosul ascuns al părului tau

4/4

dimineața scutură în rafale
mirosul de cafea
peste absența ochilor închiși

în drumul spre umbra ta

nu pot alinia eclipsa perfectă

mă-ntreb 

de ce astăzi

se văd mai bine

sufletele duse pe brațe către alte perechi

[Dinca Valerian]

@ gabriel cristea Multumesc pentru popas si apreciere.

[Dinca Valerian]

@ Vasilisia Lazar Gradinariu Multumesc pentru comentariu. Nici eu nu stiu ce sa va raspund. Am tot sucit niste texte prin caldurile astea devastatoare fara sa stiu unde vreau sa ajung. Intr-un avant recapitulativ am constatat existenta a patru imagini principale in jurul carora pot fi grupate toate celelalte Am ales ca vector de comunicare mirosul de cafea. Nici asta nu stiu de ce. Eu beau o cafea cam o data la 2-3 saptamani. Nu pentru ca nu-mi place sau pentru ca am vreo interdictie, ci pentru ca este un tabiet care presupune incidenta a prea multor favorabilitati (?) pentru a fi degustat pe deplin. Si asta se intampla rar, rar de tot. Apar noi variante de texte. Mai am o gramada, dar nu stiu de ce ma incapatanez sa pastrez numai patru puncte de vedere. Poate cand vor trece caldurile ...

[Vasilisia Lazăr]

Nu știu ce să zic. Nu prea am înțeles. E una? Sunt mai multe? E poezie, asta e clar, dar e ceva nou...

[gabriel cristea]

Inedit!