sânpetrul copilăriei

[Dinca Valerian]

alunecate în drum

urmele de pași

trag pe furiș umbrele pomilor 

peste privirile oarbe 

ale unui rest de anotimp

imediat pe mâna stângă

prima casă era a bomboanei

de sânpetrul copilăriei

ieșea la poartă împărțind mere dulci

pentru părinții și bunicii ei

răspândiți în ecourile bătute de clopot

în cele patru puncte cardinale

însemna niște cruci 

cu vârful unui cuțit deschis peste lume

acuma știu că toate rugăciunile

erau doar un adăpost pentru cuvintele

în care sufletul ei

își găsea pe deplin ispășirea

[Dinca Valerian]

@ Chris Multumesc pentru apreciere

[Chris]

frumos...

[Dinca Valerian]

@ Corneliu Neagu Multumesc pentru apreciere si comentariu. Nu-i niciodata tarziu sa fim iar copii.

[Corneliu Neagu]

Aduceri aminte care răscolesc sufletul cu ceea ce n-o să mai fie niciodată. Am rezonat cu versurile poetului care-mi amintesc de dulcea mea copilărie - grea dar lipsită de griji...

[Dinca Valerian]

@ gabriel cristea Multumesc pentru intelegere

[gabriel cristea]

Nu-i bai, Valerian, mie tot îmi place acest Sânpetru al copilăriei! :) Felicitări! 

[Dinca Valerian]

@ gabriel cristea De Sf Petru si Pavel am cautat vreo trei-patru zile prin Piata Mare mere dulci. N-am gasit. N-am gasit nici anul trecut. Lucrurile s-au schimat, lumea a evoluat. Cand abia ridicam capul din iarba, tot omul avea in curte un mar dulce, un corcodus, un zarzar ... Ne bateam cu rațele pe dude. Oamenii gandeau altfel. Cum sa n-ai un mar dulce in batatura? Pai, ce imparti de Sănpetru? Timpurile sunt altfel, grijile s-au mutat in alte directii, dar vine o vreme cand amintirile miros a mere dulci, a cuptor de paine, a fum de vatra, a porc parlit cu paie... Multumesc pentru comentariu. 

PS Cu ochii carpiti de somn, ti-am sters din nebagare de seama comentariul. Iti cer mii de scuze.