Fructele tăcerii

[Stanescu Valentin]

 

tăcerea din tine

adânc mă frământă

în golul din noi

un greiere cântă...

 

umblăm fără noimă

pe poteci în hazard

în umbra comună

amintirile ard

 

muguri de tristeţe

îmi inundă cerul

zborul fără aripi

mi-l înmoaie gerul

 

din ce-a fost ce-a rămas?

nici frunze, nici floare

livada e seacă

doar fructe amare

[Mihaela Popa]

mesaj bun, hăinuţa lui mai trebuie revizuită

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Schimbări de ritm și ruperi de ritm. De revăzut! E păcat să rămână așa.

[Sofia Sincă]

Într-un ritm săltăreț - niște gânduri mai negre sau cel puțin gri. Mesajul nu prea cadrează cu ritmul săltăreț.

Versuri de iubire pierdută, nostalgie. Desigur ritmul s-a abătut de la drumul drept, uneori.

Am citit cu plăcere,

Sofi

[Stanescu Valentin]

Doamnă Valeria Merca vă mulţumesc pentru identificarea în text a unor elemente care necesită îndreptare spre ritm şi rimă. Voi trece peste text în vremea reviziilor.

[Valeria Merca]

Aș mai reveni asupra acestui text. Ritmul iambic din prima strofă se schimbă în următoarele.

Citiți cu voce tare și vă veți convinge. 

Părerea mea este că se mai poate îmbunătăți acest text.

[Ada Nemescu]

Mesaj concentrat, tristețea abundă:

De ce fructe seci?

Amar în livadă

Aripi fără zbor

Gerul e doar nadă

Umbre fără vini

Gol și amintiri

Greieri tac în noapte

Poteci fără șoapte...

Atmosfera însă nu exclude un alt început... mi-a plăcut,

aDa nemescu