Cotys*

[gabriel cristea]

Din pădurile odrise,
ochi căprii, prin ochi de frunze,
iscodesc plutinde muze
ce par adâncite-n vise.

Trupul prințului, de aer,
se-mpletește printre ramuri
și zornăitoare hamuri
cern al vânturilor caier.

E frumos ca floarea rară
ce-și ascunde albu-n noapte,
unde risipite șoapte
se înalță și coboară.

Zborul calului inundă,
fabulos, a lunii rază;
Pleoapa bufniței e trează,
prevestind o stea căzândă.

Muzele din somn se-adună
să-și răsfire mistic plete
și din ierburi traco-gete
bardului îi țes cunună.

Iar Cotys, în Lună nouă,
scânteind pe cer caiele,
scrie versuri-logostele
tălmăcite-n stropi de rouă.

Notă*

Cotys al III-lea - Rege trac al Regatul odris, apreciat și elogiat de Ovidiu pentru poeziile sale scrise în limba getă. (Aprecierea lui Ovidiu este elogioasă: ,,O, Cotys, urmaș demn al părintelui tău,/ poeziile tale sunt o dovadă; dacă ai îndepărta de pe ele numele tău / aș spune că nu le-a compus un tânăr trac./ În acest ținut Orfeu nu mai este singurul poet, / iar țara bistoniană - Tracia - este mândră de talentul tău.'')

[gabriel cristea]

Cred că este  interesantă, Ada Nemescu, această epopee georgiană. Trebuie să-o citesc.  Muțumesc pentru informație și pentru versuri! :)) Seară frumoasă!

[Ada Nemescu]

...ce v-asemănați la cuget!

chiar  a muzelor cătare :))

veșnicind în buzunare

poezia-n gând. Un muget

este neputința care

poartă taina cea mai mare:

versul e unealtă? armă?

timpul scapă o sudalmă

clipă, tu, te du în soare... 

Mi-a plăcut. Amintind cumva de Sota Rustaveli și al său viteaz în piele de tigru.

cu plăcerea lecturii, aDa nemescu