Un lan de trestii înfloreşte...

[Camelia Ardelean]

Un lan de trestii înfloreşte-n mine,

Atunci când ochiul ţi se scaldă-n ape

Prin nuferi albi şi roz. Am ciuturi pline

Cu jocul tău nebun zvâcnind sub pleoape.

 

Apoteotic zbor spre noi victorii –

Sub platoşe de-argint schiţează cercuri;

Mi-e sufletul în braţele candorii,

La sânul gol, de miercuri până... miercuri.

 

Se umple-ntruna inima-mi concavă

De-un soi de fluviu – unica fereastră

Spre un ecou pornit fără zăbavă

Dintr-un izvor cu ardere măiastră.

 

Eram un gând strivit de abulie;

Mi-este poemul sprijin sine die...

[Camelia Ardelean]

Mulţumiri de popas şi semn: Mihaela Suciu, Gabriel Cristea, Luminiţa Scotnotis! Cu prietenie,

[Camelia Ardelean]

Mulţumesc, doamna Lisia! Onorată de trecere, ca întotdeauna! Îmbrăţişări cu drag!

[Camelia Ardelean]

Mie mi-a înflorit sufletul la cuvintele tale, ma chere Valery! :-) Merci beaucoup! Amitiee,

[Camelia Ardelean]

Bineînţeles că dvs. cititorii, sunteţi printre priorităţile mele, acum şi mereu, domnule Cicu! :-) Mulţumesc pentru aprecierile generoase! Cu drag,  

[Camelia Ardelean]

Mulţumiri călduroase, onorată de cuvintele dvs., doamna Sofy! Cu aceeaşi stimă,

[Camelia Ardelean]

Mulţumesc, Dincă Valerian! Mă bucur că aţi rezonat! Cu gânduri bune,

[Camelia Ardelean]

Mulţumesc din suflet, dragă Ana! Poezia ne face să vedem viaţa în roz uneori (ceea ce nu e rău deloc)! :-) Calde îmbrăţişări!

[Vasilisia Lazăr]

Minunat! Bravo, Camelia!

[Valeria Merca]

Înflorește poezia, Camelia, iar acest lucru e minunat! :)

Cu plăcerea lecturii!

[Tudor Cicu]

„...eram un gând” și noi cititorii, mi-ar plăcea să cred, nuferii striviți într-un anotimp al iubirii de tot ce-i viu și albastru în gândul tău. Frumoasă rostire, cu sufletul pe umerii poemului!