deja fu

[George Gîtlan]

la lumina gleznei tale

 și-a îngropat dumnezeu dumnezeirea 

 și s-a făcut om

 să te privească de jos în sus

 pari o scară cu trepte până-n rai

 și câte stele aș putea atinge dacă te-aș atinge

 cu fiecare cuvânt închinat ție

 s-ar împlini un vis

 un poem

 scris la lumina gleznei tale

 acolo și-a îngropat dumnezeu

 dumnezeirea

 cerul l-a împachetat în ziare

 să-l vândă la colț de stradă trecătorilor

 prin inima ta

[George Gîtlan]

Multumesc tuturor!!! da, da Coza, e voita! Mi-a placut mie cum suna acolo repetitia! Sofi, Cristos a renuntat la dumnezeirea Lui si a patimit ca Om pe pamant pentru oameni.  Intotdeauna in poezie mi-a placut sa amestec sacrul cu profanul.  Daca nu ne asumam riscul de a spune ce avem de spus, niciodata nu vom sti! 

[Sofia Sincă]

Dragă George, vers apăsat... Dar în situaţia de faţă (a mea) eu zic să e mult teribilism aici, sau profan teologic prin sacrul iubirii... Poezia place dar,

 și-a îngropat dumnezeu dumnezeirea 

 și s-a făcut om - mi se pare uşor exagerat.

Dar aste este doar părerea mea!

Sofy

[gina zaharia]

frumos, George, se vede că e o poezie îndumnezeită până spre orbire:)

și eu aș zică că dincolo de titlu e toată lumina, tu faci ce vrei, desigur

[Irina Lucia Mihalca]

"un poem

 scris la lumina gleznei tale..."

Frumos!

[Ion Lazăr da Coza]

și câte stele aș putea atinge dacă te-aș atinge   Puteai să găsești un sinonim, sau poate că a fost voită repetiția.

Poezie cu tupeu estetic.

da Coza

[Chris]

Foarte frumos :)) titlul nu mă încântă, dar a compensat cu ce am găsit la faţa locului :))

[George Gîtlan]

multumesc Gabriela, Mihaela!!!

domnule Lorincz, Alexandru, multumesc!!!  voi regandi titlul, da! 

[bolache alexandru]

superbă poezie .aceeași problemă cu titlul însă

[Gabriela Grădinariu]

Ei, Doamne, frumos concretizat abstractul! Admirabil!

Parcă titlul...